Domnule Ion Tuta, din Târgoviste, am primit scrisoarea trimisa redactiei GdS - adresata „deschis“, ce-i drept, nu noua, ci fratelui dumneavoastra si sotiei acestuia, Aurel, respectiv Aurelia Tuta. Pentru ca solicitati un raspuns de la domniile lor, ne-am luat ingaduinta sa ne deplasam in comuna Unirea, judetul Dolj - acolo unde domiciliaza - si sa le cerem un raspuns. Vi-l infatisam in rândurile de mai jos, luându-ne permisiunea de a omite câteva detalii nepotrivite - am putea spune! - pentru toti ochii cititorilor. Pentru cei care nu cunosc subiectul acestei „corespondente“ intre doi frati, sa-i lamurim. De ani buni, Ion Tuta si Aurel Tuta - frati buni, din aceeasi mama si acelasi tata - se judeca pentru un hotar (pus de primul) care „a mâncat“ pur si simplu un metru si opt centimetri fix din curtea celui de-al doilea. Si unul si celalalt isi revendica partile din mostenirea lasata de parinti, fiecare acuzându-l pe celalalt de nenumarate nedreptati. Si cum nu au reusit sub nici o forma sa o dea singuri la pace ani buni, au apelat la ziar. „Draga Ion, Fir-ai tu al dracu' cu tat-al tau si eu cu al meu! Nu ma-mpac cu tine de-ai muri mâine! Te dau dracu' cu scrisoarea ta cu tot si dac-ai muri mâine, n-o sa merg la moartea ta! Ce zici tu, ma, ca mi-ai dat? Douaspe milioane?? Al dracu', tu ai luat 130! Ia uite, n-am incaltaminte-n picioare. Tu n-ai nici o treaba, ai pensie mare, ca deh, ai invatat carte, n-ai stat, al drac' tu, ca mine, la prasit! Fata e vaduva, n-are nici un ajutor si tu te râzi de noi in toate felurile! Pai da, iti da mâna, ca stai la oras. E bine, nu?? Cum, ma, facui io bolta, facui si poarta si tu ma porti in tribunale? Tu ai plecat unde-ai vrut, eu am ramas aci sa am grija de parintii nostri, sa-i ingrop... Si-acum??? Vândusi casa fara sa ne intrebi, pusasi hotar unde vrusasi tu, imi luasi doua rânduri de vie, Ioane!!!! Nu ne-mpacam! A durat cinci an