La peste 200 de kilometri

de Bucureşti

O critică severă la adresa ultimei mode literare găsim într-un editorial (remarcabil prin suita de caracterizări decise şi expresive) semnat de Ovidiu Dunăreanu în revista Ex Ponto din ianuarie-martie 2006. Editorialistul constată că numeroşi autori tineri scriu "o poezie lăbărţată, care narează întruna, exacerbând datele unui biografism insignifiant şi pe cele ale unei sexualităţi ostentative", poezie cu care îşi închipuie că revoluţionează genul. "Cu această Ťtreanca-fleancať - se întreabă Ovidiu Dunăreanu, retoric -, lipsită de virtuţi şi profunzimi, care nu aduce în substanţa ei nimic surprinzător, înţesată de extravaganţe şi rătăciri ce frizează vulgaritatea, şi care este la ani-lumină de forţa de seducţie a adevăratei şi eternei poezii, vor aceşti Ťslujnicari de şcoală nouăť să conteste ceea ce s-a făcut în domeniul liricii până în prezent?"

Observaţii similare se fac, în editorial, în legătură cu proza: "Nici proza unora dintre exponenţii noului val nu este mai brează. Însăilată în grabă, cu materialele şi arhitectura cele mai ieftine, fără miză, împănată, la fel de provocator, cu scene licenţioase, croită după tipare hollywoodiene, în care prevalează faptul asupra imaginaţiei, neconcludentă din punct de vedere stilistic, ea se chinuie să ne sară cu stridenţă în ochi" etc.

În sfârşit, este amendată şi critica literară agresivă practicată de unii autori tineri: "O violenţă nejustificată, un spirit ostil şi gregar de gaşcă, o aversiune faţă de generaţiile mature şi consacrate, afişează şi unii dintre comentatorii literari iviţi din spuma tulbure a noului val."

Asemenea afirmaţii tranşante despre trend-ul din literatura tinerilor nu apar în revistele din Bucureşti. Probabil trebuie să te afli la peste 200 de kilometri distanţă, ca Ovidiu Dunăreanu