La mijlocul acestei saptamani, comisarul pentru extindere Olli Rehn a venit in fata deputatilor din Parlamentul European pentru a raspunde la intrebarea critica privind stadiul de pregatire a Romaniei, astfel incat aderarea sa aiba loc la termenul prevazut, 1 ianuarie 2007. Desi Rehn a laudat tara noastra, in special pentru reforma justitiei si combaterea abuzurilor de putere, un raspuns clar nu le-a putut inca oferi europarlamentarilor, precizand ca mai are nevoie de trei saptamani pentru a intocmi raportul final cu recomandarile Comisiei. Totusi, la finalul dezbaterilor, concluzia a fost ca atmosfera la nivelul grupurilor politice este una de sustinere a aderarii Romaniei in 2007. Fara doar si poate, cel putin in ultimul an, reformele nu au stagnat. Fie ca autoritatile au constientizat singure ca unica solutie de dezvoltare este intrarea in marea familie europeana, fie ca sistemul riguros de monitorizare si amenintarea privind clauza de amanare au constituit stimulente puternice, cert este ca schimbarile necesare in bine par tangibile si concrete. Pe de alta parte, mai sunt inca multe de facut pentru atingerea criteriilor. Romania este o tara saraca, iar aderarea nu trebuie perceputa doar ca un proces realizat doar in interesul tarii noastre. El trebuie sa aiba loc si in interesul Uniunii. Poate de aceea ministrii de Finante din UE vor face public saptamana viitoare un raport in care vor recomanda majorarea impozitelor pentru acoperirea costurilor necesare aderarii. Daca Romania aproape a convins Uniunea ca reforma in justitie este pe drumul cel bun, in privinta politicilor de cheltuire a banilor publici nu a devenit pe deplin credibila. Cu alte cuvinte, nu am demonstrat ca introducerea cotei unice de acum un an si, in general, politicile fiscale adoptate in ultimul timp au dus la o crestere suficienta a veniturilor pentru a putea face fata cheltuielilor comunita