Raliu prin garle, salturi prin gropi de-un metru si un ceas care ticaie in disperare. Sirene care iti blocheaza gandirea, girofare la orizont. Alearga "masinile cu cruce", sunt alte curse nebune. Adrenalina iti paralizeaza simturile, mancarea iti vine in gat, timpul se dilata. Unii se sufoca, altii lesina, au oase rupte, o femeie naste. Toti asteapta Salvarea. Primul pas: lupta contracronometru... viata costa o secunda.
Ni se face pielea de gaina cand le auzim pe strazi. Ambulantele prevestesc un rau si aduc in acelasi timp salvarea. Situatia se schimba insa, cand pe targa din spate esti tu. Personaj principal, astepti o minune. E ca un anunt, pe care nu mai este nevoie sa-l dezvolti. Pentru medicii de la Serviciul de Ambulanta e o tura normala. Scopul, trusa, alerta, toate sunt aceleasi. Reporterul din mine face si el de garda. Nu-i timp de o cafea la prima ora, fiindca telefoanele curg intruna. La capatul firului se striga nervos dupa ajutor. Prima pacienta, o eleva de 17 ani cu hipertensiune. Masina salvarii parca zboara. Pe geam nu mai vad decat crengile copacilor care se succed rapid. In jurul meu, numai aparate sofisticate, truse, bidonase cu lichide, un intreg ansamblu de instrumente, menite sa aduca omul inapoi la viata. Si cati ani de facultate iti trebuie sa stii sa le folosesti... Targa e uzata. O groaza de oameni s-au zbuciumat pe ea. Soferii din trafic nu fac loc, de parca nu ar crede in semne. In salvare, palmele transpira, inima bate tot mai tare, te ia ameteala, usile scartaie. Frana brusca. Medicul isi ia in fuga geamantanul, iar asistenta sare grabita din duba. Pacienta e palida, clipeste greu si tremura. Pentru a o face sa comunice, medicul ii vorbeste ca unui copil de gradinita, in timp ce ii tine strans mana. Primele investigatii arata ca fata are o tensiune mare, e deshidratata si trebuie internata in spital. Pana acolo, nimeni nu o scapa
