Motto: Scopul antropologiei este sa faca lumea un loc
sigur pentru diferentele dintre oameni. (Ruth Benedict)
Subiectul nu m-a pasionat in exces atunci cind, cu ani in urma, o amica de la universitate a inceput o relatie cu un roman. stiam doar ca Romania e undeva in Europa, si ca fusese comunista. Amica mea mi-a spus ca prietenul ei venise in Statele Unite cu doar citiva dolari in buzunar, si asa mi-am format o imagine despre Romania ca un loc din care trebuie sa evadezi. in fond, fusese o tara comunista, iar americanii sunt invatati ca a fi comunist e Rau. Asa ca, fara a intelege particularitatile situatiei Romaniei sau istoriei ei, mi se parea natural ca cineva sa vina in America. Nu vedeam de ce ar fi trebuit sa imi imaginez altceva despre acel loc. in inocenta mea, America parea sa fie cea mai buna tara in care cineva putea sa locuiasca, asa ca era inutil sa ma gindesc prea mult la alte motive pentru a emigra. Alte popoare erau Sarace, Oprimate, sau Conservatoare, iar America le va elibera.
Aceasta credinta a mea a fost de atunci pusa la incercare in varii feluri, iar dragostea mea de tara nu se mai refera acum la practicile curente ale libertatii si democratiei, ci la viziunea unei societati diferite, pe care si-au imaginat-o fondatorii tarii. Scriu acum din perspectiva unui antropolog, a unui specialist in Cultura. Pe linga faptul ca trebuie sa stiu in detaliu cutumele si credintele unei anumite societati, antropologii se gindesc la ceea ce inseamna a fi om. Toti oamenii au cultura. Ne e necesara ca sa supravietuim - in teorie e identificata ca mecanism de adaptare -, la fel cum penele le sunt necesare pasarilor, inotatoarele pestilor, sau giturile lungi girafelor. Ceea ce nu avem in infatisarea fizica, fapturi mici, fara par si slabe, avem in creativitatea uimitoare, in imaginatie, si sociabilitate, bazele culturi
