Majoritatea institutiilor care aveau "corespondent" in structurile statului de dupa 1989 si-au pastrat, dupa Revolutie, sediile in care isi desfasurau activitatea, devenind proprietare. In cazul in care aceste sedii erau revendicate de fosti proprietari, statul a acordat despagubiri, iar cladirile au ramas ale institutiilor. Nu era firesc ca institutiile statului sa ajunga chiriase si sa plateasca aceste chirii din bani alocati de la bugetul de stat. In Timis, insa, principala institutie care avea, acum 15 - 16 ani responsabilitatea prevenirii inundatiilor prin decolmatari si amenajari de cursuri de apa - S.C. ELIF S.A., transformata mai tarziu in doua societati distincte - A.N.I.F. si S.N.I.F. a ramas "homeless". Mostenitoarea sa directa - Societatea Nationala de Imbunatatiri Funciare - desi avea prin 1990 doua sedii - unul pe Brediceanu 8 si un al doilea pe bulevardul 16 Decembrie, a ajuns chiriasa, platind sume deloc mici pentru a sta in cladirea de pe Brediceanu. Cum a fost posibil sa se ajunga aici?
Raspunsul trebuie cautat si in "managementul" performant facut de multe dintre echipele de conducere ale institutiei, pana in 2005, si poate si intr-un lung sir de hotarari judecatoresti care te lasa perplex. Primul sediu - o poveste fascinanta In cladirea din Brediceanu 8, din Piata 700, stateau, in 1990, societatea SAIFTIM S.A. si S.C. ELIF S.A. "stramosul" actualului S.N.I.F. Potrivit unei minute incheiate in 1991, imobilul trecea in proprietatea SAIFTIM, S.C. ELIF S.A. ramanand cu etajul III si IV al cladirii, pe care, conform acelui document, il putea folosi pe perioada nedeterminata fara plata chiriei. Anul trecut, SAIFTIM nu a mai fost de acord cu varianta neplatii chiriei de catre "urmasa" S.C. ELIF si a aratat ca revoca intelegerea din 1990, motivand : "La data incheieriii minutei, respectiv 26 iunie 1991, cele doua societati - SAIFTIM S.A. si ELIF S.
