- Poveste cu un cal si cu un rus -
Acum catva timp, am descoperit in arhiva "Formula As" (numarul 575) povestea unui copil care la sfarsitul razboiului a salvat de la moarte un cal ce apartinea unui militar rus in trecere prin Romania catre frontul de vest. Povestea m-a impresionat in mod deosebit, pentru motive pe care le veti intelege, poate, citind cele ce urmeaza.
Eram probabil in clasa a Iv-a (in anii 59, 60). Intr-o zi, la ora de compunere, invatatoarea ne-a dat ca tema redactarea unei intamplari remarcabile din viata noastra sau a familiei noastre. Ora de compunere era una din orele mele preferate, pentru ca citeam mult si aveam o mare usurinta in a manipula cuvinte si idei. Compunerile mele erau in general citite in fata clasei, ca exemplu, si uneori ajungeau la gazeta de perete a scolii.
Intamplarea pe care m-am hotarat s-o povestesc se petrecea in acelasi timp ca cea relatata in povestea descoperita de mine in "Formula As", mai precis, dupa 23 august 1944, cand armata sovietica traversa Romania in drum catre Berlin. Iata, pe scurt, rezumatul intamplarii relatate de mine, in acea compunere de acum 45 de ani.
La sfarsitul verii anului 1944, o unitate a armatei sovietice s-a oprit pentru cateva zile in satul bunicilor mei. Intr-o dimineata, bunicul a descoperit in livada din spatele casei un soldat rus injunghiat, care nu era mort, dar pierduse mult sange. L-a luat in casa, bunica i-a spalat si pansat rana, care nu era foarte profunda, si bunicul s-a dus la jandarmerie sa raporteze ce s-a intamplat. Comandantul unitatii a venit sa-si vada soldatul, care a ramas la bunicii mei cateva zile, ca sa se puna pe picioare. Pe rus il chema Aliosa, si s-a atasat mult de batrani. Cand si-a revenit si unitatea lui a trebuit sa plece, soldatul a venit la bunicul sa-si ia ramas-bun si, in semn de multumire, i-a lasat un cal care era mascota regime
