După succesul deosebit al ediţiei a doua a „Cupei Mondiale”, din Italia, echipele şi-au demarat imediat pregătirile pentru următoarea ediţie. În Europa se auzea tot mai accentuat pasul cadenţat al Cismei naziste. La Berlin, în 1936, are loc o nouă ediţie a Jocurilor Olimpice de vară, recunoscută drept o ediţie a propagandei hitleriste. Cu această ocazie, în august, la Berlin are loc o nouă ediţie a Congresului FIFA, la care au participat 40 din cele 45 de ţări, ce apăreau în scriptele forului mondial. Congresul avea pe ordinea de zi ca principal punct, atribuirea organizării ediţiei a treia.

Jules Rimet face lobby pentru Franţa

Preşedintele FIFA, Jules Rimet, în acelaşi timp şi preşedinte al federaţiei franceze, a făcut un insistent lobby pentru candidatura Franţei, în găsirea mai multor adepţi, care să-i susţină. Era o contrapondere în insistenţele Argentinei, care-şi dorea organizarea ediţiei din 1938. Argentinienii mizau pe o colaborare cu Germania, gazda Congresului, iar francezii, pe sprijinul europenilor, care preferau să joace pe bătrânul continent decât să traverseze încă o dată oceanul. Membrii Comitetului executiv erau interesaţi ca noua ediţie să iasă bine şi la ea să participe cât mai multe ţări de pe întregul mapamond.

Francezii mai veneau şi cu propunerea de a se reduce intervalul de patru ani dintre campionate, la numai trei ani, pe considerent că în 1937, la Paris, se deschidea „Expoziţia Universală”, de unde sperau să primească o contribuţie substanţială. Multe delegaţii s-au împotrivit cu înverşunare, în special cele americane, Argentina şi Brazilia, ameninţând chiar cu boicotarea mondialului, dacă se va modifica periodicitatea. În schimb, Congresul, ce a avut loc în saloanele Operei Kroll berlineze, au votat două noi reguli, ca ţara organizatoare şi ţara deţinătoare a titlului, să se califice din oficiu la turneul final. A