In Romania, tara cu mare deficit de locuinte, se construieste. Nu se construiesc locuinte, ci birouri. Aceste cladiri au invadat Bucurestiul si alte orase mari si fac parte, zice-se, dintr-un plan care ar trebui sa le transforme in orase europene.
Viitoarele cladiri au constante care le asociaza la menajeria monstruozitatilor arhitectonice de care este plina Capitala. Placate cu sticla fumurie, au inaltimi care dau dureri de ceafa la privit si acapareaza mult spatiu pentru anexe si parcari. Greu de crezut ca aceste cladiri ar fi putut primi certificat de urbanism in capitale europene. Constructia lor distruge nu doar peisajul urban, ci si structura de rezistenta a vecinatatii. Exemplu dramatic, Biserica Armeneasca, a carei structura de rezistenta a fost fisurata de cladirea de birouri din vecinatate. O silueta care a provocat pagube greu de evaluat in zidaria Bisericii si a cladirilor din jur. Cu greu constructorii au fost convinsi sa injecteze cateva bene cu ciment la baza zidului de protectie, pentru ca biserica sa n-o ia la vale. Frumoasa biserica va fi sufocata de vecina ei de beton, cum s-a intamplat cu cea din strada General Budisteanu sau cu Biserica Stavropoleos, inghesuita de betoane in capatul unei strazi istorice.
Catedralei Sfantul Iosif i se pregateste aceeasi soarta. Alaturi a inceput constructia unui bloc de birouri de 20 de etaje. Catedrala, punct de reper pentru catolicii bucuresteni, pentru turisti sau pentru iubitorii de frumos, va fi in scurta vreme invizibila, acoperita de noul centru comercial. Desi initial au acceptat constructia, ierarhii Bisericii Catolice au cerut garantii referitoare la calitatea lucrarii si rezistenta solului. Au trecut sapte ani fara a le fi primit.
Autorii morali ai acestor triste performante urbanistice pot fi doar banuiti. In anii 90, cand langa cladirea istorica a Cec-ului se construia borcanul d
