"Am viza de zece ani pentru Statele Unite si nu am plecat. Chiar vreau sa realizez ceva in tara mea"
Luiza Zan, solista trupei Slang, este, fara indoiala, o voce "mare", o artista completa care, la 26 de ani, s-a grabit, deja, sa se maturizeze
"Ne-am trezit izolati in Bucuresti. Neintelesi. Uitati"
- Cerbul de Aur 2004 si premiul intai au insemnat nu doar lansarea trupei Slang, dar si recunoasterea ta drept una dintre cele mai bune voci ale momentului in Romania. Ai cantat la festivitatea de premiere fara instrumentatie, iar publicul a amutit de uimire si de emotie...
- Da, cred ca acela a fost momentul in care vocea mea a fost, intr-adevar, auzita si, bineinteles, trupa Slang. Publicului i-a placut, dar nimeni nu-si imagina ca pentru mine a fost o lupta, o incercare de a evita penibilul situatiei: organizatorii nu se asteptau ca o trupa, si nu un solist, sa ia premiul, si nu erau pregatiti cu conditii live. A iesit totusi bine, nu am nici un regret fata de acel moment, dar as fi preferat sa cantam cu totii. Oricum, atunci am simtit ca devenim cunoscuti. Din nefericire, din mare nefericire, sentimentul ca am fi importanti a disparut foarte repede, odata ce am facut cunostinta cu asa-zisa lume a show-business-ului. Nu mi-as fi imaginat niciodata cate compromisuri trebuie sa faci pentru a ramane pe linia de plutire. Iti spun sincer, cred ca daca nu am fi semnat nici un contract, cu nici o casa de discuri, am fi fost acum intr-o situatie mai buna. Asta e sentimentul meu... Uite, pana la Cerbul de Aur, primeam telefoane saptamanal pentru concerte, ba ne permiteam chiar sa refuzam. Imediat dupa Brasov, ne-am mutat in Bucuresti, cu gandul gloriei, dar, surpriza, telefoanele au incetat subit sa mai sune. Complet. Ne-am trezit izolati in Capitala, neintelesi, uitati. Lansarea albumului a fost un esec, pentru ca la noi, artistul nu are
