Reporterul: De când ştiaţi că vor fi debite-record ale Dunării, doamnă ministru?
Sulfina Barbu, ministrul Mediului: În februarie, au apărut primele avertizări şi, tot de atunci, am avut şi noi, la minister, primele întâlniri cu prefecţii din zonele expuse…
Reporterul: Cine e persoana care a votat în locul dumneavoastră, doamnă senator?
Norica Nicolai, senator PNL: E o nepoată a mea şi cu asta basta şi nu m-a votat! De fapt, e o rudă mai îndepărtată şi foarte bună prietenă…
Reporterul: Lovitură de teatru în dosarul "Răpirea ziariştilor"! Instanţa a hotărât punerea în libertate a lui Omar Hayssam. La baza sentinţei a stat o adeverinţă eliberată de unul dintre medicii Penitenciarului Rahova…
Traian Băsescu, preşedintele României: Lansez un avertisment către medicii care constată boli grave ale lui Omar Hayssam. În 5 aprilie 2005, a avut loc o expertiză medicală efectuată de specialişti. Certificatul lui arată că el este normal. Cei care îi vor crea condiţii să scape în faţa legii vor fi consideraţi complici!
Declaraţii făcute, în contexte şi perioade diferite, de trei oficiali români: un ministru, un senator şi şeful statului. Aparent, între ele nu există nicio legătură. Dar, la o privire mai atentă, se vede ridicându-se din rândurile de mai sus un abur pestilenţial, mirosind a putreziciune. Duhoarea vine din hoitul vorbelor mari şi al promisiunilor avansate de-a lungul timpului de cei care conduc astăzi România. Sulfina Barbu a înmormântat definitiv, din trei vorbe, ideea de competenţă. Ea devine, astfel, un personaj emblematic pentru întreaga gaşcă aciuată în Palatul Victoria. Norica Nicolai, prin minciunile despre nepoata strecurată la vot în Senatul ţării, caricaturizează, definitiv, imaginea parlamentarismului românesc de tranziţie, iar Traian Băsescu, contrazis flagrant de realitate sau, foarte probabil, de un anume sistem,
