Acalmia din politica bucuresteana din ultima vreme nu trebuie sa insele pe nimeni. Asteptarea ca in gara a trenului sau a noutatilor o datoram „raportului de tara“ pâna la care mai avem atât de putin. O tara intreaga cu rasuflarea la gura. Stim bine cât de multe lucruri depind de ce scrie acolo. In fond, actuala coalitie si-a pus totul in acest cos, intram sau nu intram la 1 ianuarie 2007? Daca raportul e prost sau e prea impodobit cu clauze de salvgardare nu e bine deloc. Poate da peste noi o monitorizare, pe la capitolele sensibile, unde am ramas repetenti… Dar daca vom fi amânati? Asa, cam pâna in 2008 sau, mai rau, pâna in 2009 sau 2010. S-ar putea in acest caz ca valul largirii UE sa dispara in nisip si sa ne trezim pe dinafara… Euroscepticii s-ar putea inmulti sub presiunile venite de pe alte continente, pe criza petrolului, pe reactia contabiliceasca negativa a unor populatii care se intreaba de ce sa pompeze atâtia bani frantuzu' si neamtu' pentru altii? Cum am fi si noi românii? Ca ii costa al dracului de tare. Ultima distractie, când zece state au patruns la gramada in UE, a cam golit portofelele contribuabilului si a risipit multe iluzii. Asa ca nu avem incotro, e neaparata nevoie sa intram acum, la 1 ianuarie, si nu mai târziu, ca s-ar putea sa avem surprize. In mare, toate partidele sunt de acord cu asta. Pâna si România Mare, care era de asteptat sa aiba un discurs anti-UE, s-a potolit si a luat o linie pro Bruxelles. Dar nu trebuie sa ne imaginam ca e pace intre liderii nostri politici, daca in presa nu mai apar injuraturi reciproce, acuzatii care mai de care mai negre, daca nimeni nu se repede la beregata vecinului. Sa vedeti dupa raportul de tara ce spectacol, ce focuri de artificii, ce show!!!... Pâna atunci nu trebuie sa ne grabim cu concluziile. Sa nu ne inchipuim ca lumea politica hiberneaza. A fost Pastele, a fost 1 Mai muncitoresc… Familionul,