Exista insa si motive pentru care nu-mi pare rau ca am fost umiliti de englezi: poate asa ne mai trezim si vedem mai limpede porcaria din fotbalul romanesc, interesele mafiotice legate de el. Gramada de bani nemeritati care intra in buzunarele jucatorilor, antrenorilor si mai ales ale samsarilor din lumea fotbalului. Intotdeauna am fost de parere ca e bine sa-ti recunosti defectele, asa incat mi-l recunosc in fata dumneavoastra pe unul dintre cele mai grave: nu prea le am cu fotbalul. Cand eram copil ma puneau in poarta, caci de altceva nu eram bun. Cand se lovea mingea de mine, copiii imi strigau: "Bravo, ba! Ai aparat bine!". Cand intra in poarta, urlau la mine, ba-mi trageau si cateva: "Boule, trebuia sa te arunci dupa ea!". Cum stateam langa stadionul "Dinamo", saream de multe ori gardul ca sa-i vedem pe sportivi antrenandu-se. Cate suturi in dos n-am luat de la paznici! Aventura mea fotbalistica a culminat cand aveam vreo 8 ani si m-am dus la o selectie la "Dinamo", la club. Eu voisem, de fapt, sa fac ciclism, visam sa-mi dea si mie o bicicleta, dar ne-a luat un antrenor cu mutra de betiv pe toti copiii care veniseram la selectie, indiferent de sportul pentru care ne inscrisesem, si ne-a bagat pe un teren de antrenament plin de noroi, ne-a dat o minge si ne-a pus sa jucam fotbal. Am alergat dupa minge o ora-ntreaga fara sa reusesc, in tot acel meci, s-o ating vreodata, fara sa stiu cu cine sunt in echipa si catre ce poarta trebuia sa ma duc. M-am intors acasa facut ca un porc, tavalit pur si simplu-n noroi din cap pana-n picioare si dezgustat de orice sport pentru totdeauna.

Totusi, tata, care ma lua la meci, pe "Dinamo", de cate ori echipa juca acasa, mi-a deslusit incet-incet regulile si noima meciurilor, pana am inceput sa ma pricep binisor. Citeam Sportul popular, ii ascultam pe Minoiu si Domozina la radio, stiam ce echipa e "Batrina Doamna", cine