Viata sinistratilor din Rast devine din ce in ce mai grea. Oamenii dorm la doi pasi de animale. Sunt pan-diti de paduchi si de he-patita. Apele sunt la un pas sa inghita si localita-tea calaraseana Manastirea, in ciuda declaratiilor pom-poase ale autoritatilor care sustin ca tin situatia sub control. (Fotoreportaje:Rast, Manastirea, Ostrov)Manastirea/"Numai Dumnezeu stie ce se va intampla"Ostrov/Bursa tiglei furate, la "radio-sant"FOTOREPORTAJ de LUCIAN ALECU JAF. Chiar daca e carantina, cativa oameni au ramas in sat pentru a-si apara bunurile de hoti
Sinistratii de la Rast mai au un singur dor. Promisiunile autoritatilor ca le vor ridica satul "in oglinda", pe locul unde se afla tabara de corturi acum, le mai dau putere. Unii sateni cred insa ca ce-i in mana nu-i minciuna si nu-si parasesc casele ce stau sa cada, in ciuda starii de carantina.
"Venii sa te mai vad. Ramai de-acum cu bine." Batrana-si intoarce fata de la casa cazuta din Rast si se intoarce in tabara de sinistrati. Nu stie daca isi va vedea casa in picioare a doua zi. Toata nadejdea ei se indreapta spre campul pe care poate aseza cu ochii mintii fiecare casa, asa cum a fost pusa pe ulitele Rastului.
ALT SAT. La usa cortului pe care abia si-l recunoaste cand se intoarce cu blidul de fasole de la camionul militar, Rodica Criveanu se gandeste cum ar fi putut schimba soarta care a lovit-o. "Am fost prosti ca am ramas, asta e. Atunci cand ne-au zis sa plecam si mai era pamantul uscat, mai scapam ceva", cugeta cu regret. Acum nu mai are decat cateva boarfe inghesuite pe la rude, oaia i-au furat-o cu tot cu miel azi-noapte. Numai ideea sa-si ridice iar casa la Rast o face sa-si scuipe in san. "Cat oi trai, nu ma mai intorc acolo unde-ti fuge pamantul de sub picioare."
Si tanti Rodica, si vecina ei sunt imbunate de o singura speranta: ca se vor indura "ai de sus" si le vor face ca
