Aurorele polare Fenomene atmosferice luminoase deosebit de spectaculoase, aurorele polare i-au captivat dintotdeauna pe oameni, capatând de-a lungul timpului nume si asocieri dintre cele mai curioase. Romanii si euro-asiaticii le numeau „ploi de sânge“ sau „vânturi de lumina“, iar chinezii le numeau „dragonii noptii“. Alte popoare credeau ca aurorele polare reprezinta paradisul. Pâna in anii '50, aurorele polare au fost mai mult descrise de poeti si scriitori decât de cercetatori. Abia in anii '50 au inceput cercetarile stiintifice cu privire la ele. Aurorele se formeaza datorita unor particule din atmosfera care, atrase de pamânt prin forta magnetica, se lovesc de acesta cu o putere foarte mare, apoi, din cauza fortei cu care se lovesc, ajung iar in atmosfera, unde se intâlnesc cu atomii de oxigen. In functie de energiile pe care le cuprind aceste particule se formeaza culorile aurorelor. Cel mai des intâlnite sunt cele de culoare verde deschis, care rezulta din lovirea particulelor cu atomii de oxigen la o distanta de mai putin de 400 km de pamânt. Culoarea rosie se formeaza atunci când aceste ciocniri au loc la mai mult de 400 km de pamânt. Aceste fenomene se produc foarte des in atmosfera, dar ele nu au aceeasi durata si intensitate, unele nici nu pot fi observate cu ochiul liber. Cu ajutorul tehnologiei moderne, chiar si cele mai slabe pot fi observate. Tehnologia inca nu a reusit sa dezlege misterul duratei aurorelor si nici de ce ele au forme diferite de la una la alta. Uneori, la poli, cerul este luminat de minunate reflexe verzi, purpurii si aurii. Acestea sunt aurorele polare boreale (la Polul Nord) si aurorele polare australe (la Polul Sud). In ciuda denumirii lor, aceste extraordinare fenomene luminoase nu se produc datorita ivirii diminetii. Ele se produc prin ionizarea straturilor superioare ale atmosferei sub influenta radiatiilor ultraviolete emise de