Gazeta de Sud a publicat in 21 august 1999 articolul „Corsetul de diguri al Dunarii este prea strâns si prea pagubitor“, semnat de Stelian Cinca, presedintele Fundatiei Nationale de Management Ecologic. Având in vedere pagubele produse de revarsarea Dunarii in sudul judetului Dolj, republicam intocmai articolul aparut in GdS in urma cu aproape sapte ani. De când a fost indiguita, Dunarea ne transmite, anual, semnale ca nu mai poate suporta „incorsetarea“ la care este supusa de vreo 40 de ani incoace. Neluate in seama sau intâmpinate cu masuri aleatorii de „protectie“ contra inundatiilor, aceste semnale devin tot mai insistente si mai alarmante, pe masura ce timpul trece, iar digurile imbatrânesc si se ruineaza. Constructorii digurilor, preocupati de o singura idee, anume de cresterea suprafetei agricole, n-au luat in considerare avertismentul oamenilor de stiinta ca indiguirea generalizata va avea consecinte catastrofale asupra mediului inconjurator, asupra vietii si obiceiurilor oamenilor din zona, productiei piscicole si vegetale, climei etc. S-a crezut (si s-a exagerat mult in acest sens) ca terenurile scoase de sub ape vor da vesnic productii record, desi Grigore Antipa si discipolii sai au demonstrat ca, nemaifiind inundate periodic, fertilitatea acestor terenuri va scadea anual, pâna la sterilitate completa, ceea ce s-a intâmplat pe multe mii de hectare. Alt avertisment, neglijat de constructori, se refera la faptul ca indiguirea generalizata, cu diguri insumersibile, reprezinta un pericol de moarte pentru locuitorii din spatele acestora in cazul unei viituri de nivel maxim, când digurile se pot rupe, iar apele pot cotropi si distruge totul in cale. Exemple de acest fel sunt cu duiumul, atât in Europa - Rinul, Tisa, Padul -, cât si in America - Mississippi. Pornind de la studiile si planurile lui Grigore Antipa de amenajare a regiunilor inundabile ale Dunarii,