Virtuţile terapeutice ale sunătoarei sunt bine cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, mai ales în bolile de fiere, stomac şi ficat. Florile se recoltează pe timp senin, de preferat dimineaţa, după ce s-a ridicat roua. Se pun la uscat în locuri călduroase şi uscate, la umbră.
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită, peste care se pun 200 ml de apa clocotită, se acoperă, iar după 15-20 de minute se strecoară. Se beau doua-trei căni pe zi, fără zahăr. Este recomandată pentru fiere leneşă, enterocolita cronică, gastrita hiperacidă, ulcer gastric, hepatită, hepatită cronică, colecistită. Persoanele care au tendinţa de a reţine apa în organism trebuie să bea o lingură de ceai după fiecare masă.
Tinctura, bun calmant
Tinctura se prepară din sunătoare (40 g), roinita ( 30 g) şi levănţică (15 g). Se pun la macerat timp de 5-7 zile în 700 ml de alcool de 60%, după care se filtrează. Se foloseşte în hipertensiune arterială apărută pe fond nervos, distonie neurovegetativă, menopauză, stări de irascibilitate, agitaţie psihomotorie. Tinctura trebuie ţinută în sticle de culoare închisă, la loc răcoros. în general, se ia după mesele principale, câteva picături. Doza exactă se stabileşte în funcţie de vârstă şi boală.
Gargara
Se poate face şi gargara cu infuzie. Este bună pentru tratarea cazurilor de gingivită, abces dentar (eventual în amestec cu patlagină), afte, răni. Se fac mai multe gargare pe zi, dintre care obligatoriu una să fie seara, înainte de culcare.
Oana BRÎNZAN
Virtuţile terapeutice ale sunătoarei sunt bine cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, mai ales în bolile de fiere, stomac şi ficat. Florile se recoltează pe timp senin, de preferat dimineaţa, după ce s-a ridicat roua. Se pun la uscat în locuri călduroase şi uscate, la umbră.
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită, peste
