Istoricul Dinu Giurescu provine dintr-o familie unde si bunicul, si tatal au fost istorici importanti ai Romaniei. Astazi, aflat la o varsta venerabila, Dinu Giurescu rememoreaza pentru Jurnalul National o serie de evenimente care au condus la comunizarea Romaniei, asa cum le-a trait la varsta majoratului.
Jurnalul National: Domnule profesor, cati ani aveati in 1944? Dinu Giurescu: Implinisem 17 ani in februarie. Din vara aceea si pana in noiembrie 1945 ne aflam cu toata familia la Istanbul. Tata primise o misiune atunci, in aprilie-mai-iunie 1944. Data fiind apropierea frontului, faptul ca Armata Rosie se afla la nord de Iasi, tata a socotit ca e mai prudent sa ne stie undeva mai departe. Tata a sosit cu vreo cateva zile inainte de 23 august 1944 la Istanbul.
Cand ati aflat de indepartarea lui Ion Antonescu din fruntea statului? Am aflat de schimbarea de la Bucuresti prin ziarele turcesti, foarte sumar insa, pentru ca Romania nu ocupa un loc central. Tarziu am aflat ca, de pilda, New Tork Times a acordat pagina I pentru schimbarea care s-a produs in Bucuresti. Prindeam la Istanbul Radio Bucuresti, de unde, in toamna lui 1944, doua elemente mi-au ramas intiparite in minte: primul, se schimbase guvernul Sanatescu, era al doilea guvern Sanatescu, si aparusera numele dr. Petru Groza si Gheorghiu-Dej. L-am intrebat pe tata cine este Petru Groza, iar el mi-a explicat ca a participat la guvernarea Averescu, in anii â20. Despre Dej mi-a zis ca este un fruntas al muncitorimii, care a fost amestecat in greva de la Grivita si condamnat. Aceste nume erau total necunoscute pentru generatia mea. Al doilea element din toamna lui 1944 si care-ti dadea un fel de frison de teama erau executiile din Bulgaria. In Bulgaria, rasturnarea patronata de Armata Rosie a avut un caracter violent. Si in ziarele turcesti vedeai la fiecare doua zile: "Tribunalul extraordinar din P
