De fiecare data cand se anunta ca vin apele, toate camerele de filmat se ingramadesc sa surprinda cat mai multe lacrimi, cat mai multe eli-coptere cu autoritati. In tot acest timp, soldatii raman in penumbra - oameni care traiesc in iadul de apa pentru ca optimismul debordant al guvernantilor sa aiba acoperire. Soldatii nu plang niciodata. (fotoreportaj de Bogdan Iurascu)Mi-e somn, mi-e somn, mi-e tare somn /Sunt "pufarin" si vreau sa dorm!
FOTOREPORTAJ de BOGDAN IURASCU MOBILIZARE. De patru saptamani, soldatii construiesc dig dupa dig, in vreme ce sinistratii isi plang casele daramate
De fiecare data cand se anunta ca vin apele, camerele de filmat se ingramadesc sa surprinda lacrimi si autoritati. In tot acest timp, soldatii raman in penumbra. Oameni care traiesc in iadul de apa pentru ca optimismul debordant al guvernantilor sa aiba acoperire. Soldatii nu plang niciodata.
S-a lasat bezna peste Manastirea. Din noapte se aud parca din cer, de peste tot, case cazand. Un parait si-un fleoooosc! Nici cainii nu mai latra. De-a lungul digului, din zeci de mii de saci de nisip, in intuneric se vad siluetele unor soldati adunati gramada. Unii stau aplecati, altii, in picioare.
AMR. De 62 de ore stau in picioare incarcand continuu saci cu nisip. "Dormim cate doua-trei ore"... Sergentul major de la o unitate din Bucuresti mai sta o secunda si se gandeste: "Trei ore..., esti norocos daca prinzi trei ore!". Se aprind reflectoarele, pentru ca s-a oprit curentul electric in satul in care, cu patru ore inainte, apa mai sparsese un dig de protectie si inundase alte 50 de case. Luminile reflectoarelor descopera un grup de soldati infulecand in liniste. Paine cu salam, paine cu branza topita. E ora unu dimineata. Reflectoarele le lungesc umbrele dincolo de digul din saci de nisip gros de doi metri, pana hat... in balta care preseaza "barajul". De f
