Ieri, pieţele oraşului arătau destul de dezolant după agitaţia zilelor dinainte de

1 mai, zile în care parcursul unui şir de mese a fost o adevărată aventură. Mesele cenuşii pe care praful vechi trona nestingherit, erau din loc în loc înveselite de flori. Foarte multe flori în buchete, în ghivece, flori la fir. Ici-colo câte un producător stingher vindea câte o ceapă sau o legătură de mărar. Nici măcar cartofii nu aveau cumpărători. Dar comercianţii ,"cu acte în regulă", aşa puţini câţi erau, s-au arătat total nemulţumiţi de administraţia pieţei. Motivele se puteau vedea cu ochiul liber. "În fiecare piaţă mesele se spală zilnic de praf, pentru ca atunci când vine comerciantul să ştie că plăteşte taxele cu un scop.

Murdărie şi liliac

Piaţa de la Dacia e singurul loc din oraş în care mesele nu au mai fost curăţate de foarte multă vreme. Şi atunci când plouă, apa care se adună în ciotârne curge direct peste marfa noastră pentru că nu s-a făcut un canal colector. Şi sunt foarte mulţi vânzători de flori care pe lângă că nu au nici un fel de autorizaţie, vând florile furate de prin cimitire şi de prin grădinile oamenilor. Acum apare liliacul. Nici nu a înflorit că ţiganii au şi rupt copacii. Nu putem să le spunem numele pentru că ne este chiar frică de ei. Ajunge că se ştie că suntem comercianţi în “piaţă". Astea au fost exact cuvintele unor oameni care de zeci de ani vin zilnic în piaţă pentru a-şi vinde produsele, unor comercianţi pe care mizeria şi neimplicarea administraţiei pieţei îi nemulţumeşte profund. În timp, observând atitudinea lor faţă de "ilegalişti" au avut chiar sentimentul că aceştia sunt favorizaţi. De fapt atunci când e vorba de cetăţenii de etnie romă care îşi fac veacul prin pieţele oraşului, toată lumea tace. Sau de frică sau pentru că buzunarele le sunt pline.

Cazul concret l-am prezentat administratoarei pieţei. Sau am vr