Eliberata de sub talpa agendei si banilor PSD, presa romaneasca a intrat intr-o noua etapa dupa alegerile din 2004.
Detensionata politic, a renuntat si la autoreferentialitatea care a tinut-o prizoniera ani intregi, limitandu-i orizontul. Faptul ca ziarele s-au raportat intr-o mai mare masura la clasa politica si la ele insele a fost una dintre cauzele scaderilor de tiraj, cititorul s-a ratacit de ele si s-a lasat furat de info-divertismentul fara busola, dar cu audienta in crestere, promovat de televiziune.
Va fi imposibil pentru presa scrisa sa recupereze terenul pierdut, poate nici macar o mica parte din el actionand inca destul de confuz in competitia cu televiziunea si internetul.
Singurul pas important facut din 2004 incoace este orientarea catre nevoile cititorilor, pe baza studiilor de piata, calitative si cantitative. Noile cotidiene sau cele relansate au subordonat evenimentul politic ori investigatia utilului, iar cand acestea nu puteau fi ignorate, abordarea a fost de cele mai multe ori fie spectaculara, fie relaxata, fie minimalista.
Ceea ce defineste "orientarea catre cititor" este satisfacerea nevoilor sale materiale: media a intrat sub domnia cantitativului, a inceput sa numere, sa se exprime in kilograme, kilometri, ore, litri, lei etc. Modernizarea ziarelor tinde sa ignore nevoile spirituale ale cititorilor, ceea ce nu s-a intamplat cu publicatiile occidentale nici macar dupa trecerea la formatul compact.
"Ca la televizor", cum exclama un cunoscator in materie de presa scrisa, publicatiile cotidiene au asezat imaginea - de obicei o fata - si asa-numita fast-information in locul analizelor, polemicilor, cronicilor, adica a tot ceea ce inseamna idee, abstract, in locul a tot ce creeaza opinie publica.
Oamenii si povestile lor "utile" au cucerit spatiul tipografic si ecranul televiz
