Invitatia din titlu vi s-ar putea parea patriotarda, ca o invitatie gratioasa si atât de dorita la o defilare de 23 August. De fapt, ma gândeam absolut sincer sa va invit la o calatorie, evident imaginara, la padurea de lilieci de lânga Baia de Arama. Pe care am vizitat-o si eu mai demult (când mai aveam inca masina), cu ocazia unei inspectii de grad intr-o comuna din zona. Am urcat o panta abrupta, pe un drum evident prost, pâna am ajuns in acel colt de rai românesc. Nu e singurul lucru care te incânta din zona. Mai exista un arc natural de piatra, pe sub care trece soseaua. Si un mic lac, care, din când in când, dispare, nu se stie unde. Poate, daca n-ar avea orizontul limitat de o sala de sport stupida, cumparata cu un Mercedes, Blaga ne-ar explica de dincolo ca orice apa se intoarce la izvoare, orice izvor se intoarce intr-un nor, si orice nor se intoarce intr-o lacrima. Apoi lacul se intoarce, mai curat, mai pur, intrebându-se cu mirare ce cauta intr-o lume in care astfel de calitati nu au cautare. Dar, la acea vreme, cea mai mare minune a naturii din zona era profesorul pe care l-am inspectat. Rar mi-a fost dat sa constat o atât de profunda debilitate intelectuala si profesionala. Existau insa circumstante atenuante; omul fusese activist, facuse liceul la seral, facultatea la ff, era membru PSD si primar. A obtinut in anul urmator repetarea inspectiei. Colegul care m-a inlocuit ca presedinte al comisiei a programat inspectia in preajma Craciunului, pentru a-mi oferi prilejul ca urarea „Sarbatori fericite si belsug in casa“ sa fie fundamentata. De fapt, merita sa-i acorde gradul I, care e ultimul grad in invatamânt; fiindca, intr-adevar, profesorul inspectat era in ultimul grad. Dar dreptatea triumfa totdeauna; acel profesor este, sau a fost, senator. Cel putin asa mi s-a spus; si n-am nici un motiv sa ma indoiesc. De acel colt binecuvântat de tara ma leaga si a