Consiliul Naţional al Audiovizualului a dovedit, în ultimii ani, o deschidere spre dialog (cu televiziunile, cu "cabliştii", cu ONG-urile) pe care multe instituţii nu o au. A realizat, cu fonduri europene, cîteva studii şi sondaje de referinţă pentru mai buna cunoaştere a consumurilor TV şi a comportamentelor publicului. A achiziţionat, tot cu fonduri europene, aparatură performantă pentru monitorizare. A contribuit la armonizarea cu normele Uniunii Europene în materie de audiovizual. A dat premii pentru cele mai bune emisiuni (ceea ce e discutabil, căci presupune renunţarea la comportamentul instituţional super partes şi transformarea în judecător al conţinuturilor). A făcut şi mai bune, şi mai rele. A greşit cel mai mult atunci cînd, într-un exces de vigilenţă, a încercat să se transforme în apărător al moralei publice şi al bunului-gust, interzicînd videoclipuri sau pronunţîndu-se (instituţional sau prin vocile unora dintre membrii săi) asupra calităţii etice sau estetice a unor emisiuni. Într-o ţară care a trăit timp de decenii sub cenzură, o asemenea atitudine poate fi lesne taxată drept nărav de Big Brother.

De parcă nu-i ajung propriile porniri către "hermeneutica" spoturilor, filmelor şi emisiunilor TV de tot felul, CNA trebuie să facă faţă şi sesizărilor venite din partea unor terţi care cer "să se ia măsuri". Democraţia şi libertatea sînt lucruri grele, uneori oamenii îşi doresc, de fapt, un Big Brother care să gîndească şi să acţioneze în locul lor. Recent, CNA a făcut oficiul de intermediar între Ministerul Muncii şi agenţia Next Advertising. Ministerul Muncii a trimis o adresă către CNA prin care reclama că difuzarea spotului "Basculanta" pentru coniacul Unirea "ar putea încuraja consumul de alcool în timpul programului de lucru, încălcarea normelor de securitate la locul de muncă, părăsirea locului de muncă fără aprobarea maistrului sau a altu