Traim intr-un oras de câmpie. Avem mult praf si veri prea calduroase. Avem prea multe patimi cu unic sens (fotbalul e un exemplu) si prea putine lucruri pentru a ne lauda. Traim intr-un oras a carui câmpie este pentru unii muma si pentru altii ciuma. Fertila pentru afaceristii mititei, aceasta câmpie este arida pentru cei care creeaza emotii si stari, pentru cei ce intretin metabolismul cultural al unei cetati. Nu intentionez o comparatie a vietii culturale craiovene cu peisajul bucurestean, ar fi nelalocul ei. Sa privim insa afisele lipite pe zidurile celorlalte capitale de provincie româneasca. In Timisoara, cluburile se intrec in a organiza concerte live la fiecare sfârsit de saptamâna, iar festivaluri mari ca TMBase (festival de muzica urbana) sau Studentfest (5 -11 mai 2006) au intrat deja in traditia locului. TIFF-ul de la Cluj (2 - 11 iunie 2006) sau Festivalul International de Jazz de la Sibiu (8 - 14 mai 2006) sunt doar evenimentele majore in aceste doua orase cunoscute pentru numeroasele concerte si spectacole. In acelasi timp, un concert de jazz in Craiova este o pasare rara, iar prin salile Muzeului de Arta, altfel atât de potrivite pentru a gazdui diferite evenimente culturale, se prafuiesc cu plictis tablouri celebre. Ar fi amuzant si mioritic sa incercam identificarea cauzelor acestei ariditati culturale a unui oras ce era intr-o vreme faimos pentru artistii sai. Ce folos insa sa ne mai intristam caci oricum stim cu totii proverbul despre câinii latratori si caravana trecatoare. E primavara si trebuie sa ne umplem plamânii cu aroma singurei flori existente, floare cu miros de scena si actori. Caci, la fiecare doi ani, Craiova este gazda celui mai mare festival de teatru din România, Festivalul International Shakespeare. Si in aceasta editie ieri incheiata, piesele de o calitate deosebita au dirijat cu maiestrie emotiile spectatorilor, aducând in Cetate