Aparitia fostei consilierese prezidentiale ca vedeta intr-un pictorial dintr-o revista a vedetei proteviste Andreea Esca a fost o dezamagire. Imaginile prezentate la sedintele de lucru, cit si banalitatile debitate de sarmana femeie n-au reusit sa emotioneze si sa convinga. Nici prin calitatile spirituale, nici prin cele trupesti, de vibratie si sensibilitate ce sa mai vorbim: este nevoie de ele si cind te dezbraci in fata unui public mai larg. Gestul unui (chiar si) fost demnitar de stat ridica numeroase intrebari si nedumeriri. Daca nu ar fi ajuns in posturi oficiale, platite de contribuabilul roman, ar mai fi reusit conita nenumita sa tina afisul interesului public?

Nu cumva se cheama „trafic de influenta“ si „utilizarea unor pozitii oficiale pentru obtinerea de beneficii in scop personal“? Departe de a fi o minune femeiasca de pus pe copertile revistelor, mai sus nenumita exploateaza popularitatea sa prezidentiala ca sa ce ? O tristete in plus sa vedem gustul indoielnic pus sa se exhibe. Profesionistii pictorialelor pot „aranja“ pe oricine sa arate bine. Chestiunea este ca nu oricine ajunge intr-o asemenea pozitie cu mare vizibilitate. Nu cumva era mai bine daca si fata presedintelui ar fi fost sfatuita sa nu se dea in stamba si sa pozeze la modul fistichiu chiar si „pe cai mari“? Sigur ca viata politica si publica nu impune canoane manastiresti, dar ar trebui sa existe si un prag al minimei decente protocolare. Functiile publice impun rigoare si, de ce nu, sacrificii. Oricit ar vrea Condoleezza Rice sa pozeze pentru Playboy sau Hustler – si ne putem inchipui ce sume i s-ar putea oferi cu fizicul ei de Naomi Campbell, dincolo de inteligenta scolita la Harvard..., spre deliciul presedintilor Venezuelei, Boliviei si Iranului, asa ceva nu va fi posibil. Dar la gurile Dunarii merge. Merge orice.

Acelasi post de televiziune care a prezentat i