Să iei o pauză de un an, în care să te ţii departe de supa mediatică românească, cu toate furtunile ei la ceaun, nu poate fi decît o experienţă interesantă şi benefică. Să nu te mai uiţi, în perioada aceasta, la nici un post de televiziune românesc reprezintă de-a dreptul o cură de dezintoxicare. E adevărat, cînd revii în patria mumă, cînd pauza s-a terminat şi trebuie să bagi iarăşi capul la fund, te simţi puţin depeizat, dar şi răcorit şi detaşat. Priveşti cu alţi ochi toate mărunţişurile care altădată îţi făceau viaţa, care-ţi ocupau mintea şi din cauza cărora te agitai inutil.

Ce ai pierdut, timp de un an, cît ai fost departe de patrie şi de ecranul cu aromă de mititei şi bere populară? Păi, în primul rînd, tot felul de declaraţii încrucişate între Băsescu şi Tăriceanu, care au tulburat spiritele de fiecare dată şi care au făcut să curgă ore de dezbateri, unde analişti luminaţi luminau poporul. Sau serialul de tip Xena, prinţesa războinică, cu o doamnă blondă de la Cotroceni, pe care politicienii dîmboviţeni o socotesc foarte frumoasă (încît te întrebi dacă anul de pribegie, printre altele, nu ţi-a alterat gustul) şi în gura căreia se uită toţi cu admiraţie. Sau ping-pong-ul între "bunicuţă" şi "prostănac". Sau comunicările ştiinţifice despre mătuşa Tamara. Sau desele epifanii însoţite de cugetări marca Gigi Becali (am auzit, printre altele, că patronul Stelei a fost invitat şi la Stelian Tănase; "Cum? - mă mir eu cu candoare. Şi la Stelian Tănase a ajuns?!" "Ce te miri aşa? - mi se răspunde. E şi Stelian Tănase om!..."). Sau revelionul de neuitat cu manelişti omniprezenţi - dacă doriţi să revedeţi... Sau eternele dispute ale "cantautorilor" din jurul Eurovisionului. Sau delicata, suava, curata poveste de dragoste dintre juna Monica şi un miliardar cu părul alb şi nume de pastă de dinţi pentru copii din vremea lui Ceauşescu; (o altă stupoare, de om pica