cacofonia e impusă de concept, ca să extindem puţin publicul potenţial

N-aţi aflat din presă, cel puţin nu de pe prima pagină: românii au cîştigat Balcaniada de matematică, desfăşurată în Cipru (ei, da, Balcanii se prelungesc cumva pe sub Mediterana...!). Te face să te simţi umil chestia asta: cum naiba poate cineva, în gălăgia asta din România să mai şi înveţe?

Uite că poate. Dar nu trebuie, în nici un caz, încurajat. E deprimant. Ne distrage atenţia. Ne pune pe gînduri - şi cum sînt puţine, numai piele şi os, vă daţi seama că e incomod. În fond, olimpicii sînt o amintire dureroasă pentru fiecare dintre noi. Amintirea a ceva ce puteam fi, dacă am fi avut mai multă minte. Mai multă putere de a renunţa la lucrurile cu adevărat plăcute în Balcani. Olimpicii sînt ceva ce visăm să devenim înainte să aflăm de fete, maşini rapide şi bani uşori.

Tocmai de aceea, am o propunere. În loc să privim matematica, fizica sau chimia ca pe nişte materii, eu zic să le folosim ca pedepse. 100 de probleme de rezolvat merită săptămîna asta şi doamna Norica, cea mai nouă mătuşă celebră din politică, dar şi 6% dintre români, care cred că Gigi are nu doar faţă de politician, ci şi slujbe, prosperitate şi idee de politică externă, fără minge la picior. Integralele ar putea fi rezervate pentru suferinzii de goluri de memorie, care nu mai ştiu cu ce partid şi-au început viaţa politică şi cam cu ce ideologie (sînt destui, unii mari de tot). Iar seriile Riemann ar putea înlocui legea lustraţiei, întrucît i-ar ţine transpiraţi şi înciudaţi mult şi bine pe băieţi... exact ca oprobiul public, care oricum nu mai vine. Cît despre fracţii, le-am lăsat lui Vanghelie, care are deja experienţa practică a poziţionării micului între două felii de pîine. Pentru ce infracţiune să-l pedepsim, rămîne să ne mai gîndim - că merităm şi noi pedeapsa asta, odată ce l-am votat!

Dar să ne în