Cu ocazia audierilor din ultimul an de la DNA, s-a constatat ca SRI nu doarme si ca poate contribui decisiv la eradicarea coruptiei. Chestiunea a deranjat si nu a produs frisoane numai celor implicati direct in delicte, ci si unui pachet compact de indivizi cu pretentii de oameni de carte, autodeclarati societate civila, cumparati in vrac de combinatorii unor rasunatoare escrocherii financiare.

Asa s-a ajuns la isteria generala de azi, prin care se incearca resuscitarea muribundului CNSAS, se infiinteaza institute care vor impacheta fum, se baga pe gatul parlamentarilor proiecte de legi vadit anticonstitutionale, cum e cea a lustratiei, si se pun la cale tot felul de comitete si comitii pestrite de sinecuristi, destinate sa mai condamne o data la moarte un mort - comunismul. Totul pe baza arhivelor fostei Securitati si in numele unei pretinse revigorari morale a societatii. In fond, fiind vorba despre punerea pe picioare a unei noi politii politice, adaptata multipartitismului din zilele noastre, gata sa fie orientata de cei care finanteaza intretinerea isteriei spre toate azimuturile, in functie de interese conjuncturale sau de perspectiva. Iar in unele cazuri, interesele fiind ale unor grupuri restranse sau strict personale.

ARHIVELE, UN TEREN FRIABIL. In ceea ce priveste arhivele fostei Securitati, daca tot am fost cel dintai care le-a trecut pragul si m-am miscat in ele mult mai lejer decat s-a miscat CNSAS-ul, as avea si eu cate ceva de spus. In foarte multe cazuri, ele nu se constituie intr-un temei pentru verdicte definitive. Intr-un dosar am gasit angajamentul unui poet de a colabora cu Securitatea si, la o distanta de mai multe dosare, am ajuns si la un referat al celui ce-l recrutase, prin care se cerea scoaterea poetului din retea, deoarece, asemeni unui catar, refuza sa furnizeze note informative. Daca cercetarea arhivelor se face in pripa si