Drumul spre Kiev, locul de desfasurare a Conventiei Europene de Science Fiction 2006 (13-16 aprilie) e lung, chiar foarte lung cu trenul, asa, ca la vreo 28 de ore. Iar daca dupa plecarea trenului din Bucuresti mai afli si ca trenul nu are vagon restaurant... e de-a dreptul interesant. Nu-ti ramine decit sa citesti – si ce lectura mai nimerita poate fi pe drum decit Zei americani de Neil Gaiman? –, eventual sa incerci timide conversatii cu bulgarul cu care imparti compartimentul. Evident, el nu stie franceza, nici engleza, tu nu stii germana.
Si totusi afli cum doi oameni care nu gasesc o limba comuna pentru a comunica ajung sa-si povesteasca. Despre serviciu, pasiuni, copii etc. Vladimir, bulgarul meu, mergea la Moscova, unde avea contract sa cinte („Sint tigan“ mi-a spus el cu mindrie). Avea cu el o vioara (cinta muzica folclorica, clasica si jazz), iar dupa ce am trecut de vama ucraineana, si-a recupe-rat-o si pe cea care-i fusese oprita cu ceva vreme in urma (avea de data asta la el acte care atestau ca e vioara lui). in tren mai era si Dragos Fofirca, celalalt roman participant la Eurocon, dar in vagonul alaturat. La el era si berea cumparata din Gara de Nord, de ajuns totusi pina la Suceava, unde trenul a stat o jumatate de ora, timp suficient pentru a cumara ceva de mincare si a ne reimprospata proviziile de bere.
Am plecat la 6.38 din Bucuresti, iar a doua zi pe la 10 am ajuns la Kiev. Cind omul e umblat, cunoaste: Dragos l-a recunoscut pe peron pe Boris Sidiuk, organizatorul principal al conventiei si vicepresedinte, pe aceasta perioada, al Societatii Europene de Science Fiction. Asa am ajuns cit se poate de repede la hotelul Sport unde am fost cazati, repede si ieftin, el asumindu-si si negocierea pretului cu taximetristii din fata garii. Frumos hotel, 20 de etaje, peste drum de salile unde au avut loc toate evenimentele din urmat
