Cele patru texte de teatru publicate de Observator cultural din ianuarie pina acum (de fapt, doar trei dintre ele, The Sunshine Play fiind inlocuita de New York (Fuckin’ City) a aceluiasi Peca Stefan, din complexe ratiuni editoriale) pot fi citite, de luni, 1 mai, si in versiune electronica, in antologia 4atru piese, aparuta la editura LiterNet.
Antologia si-a avut si o lansare – dintr-o proasta inspiratie a subsemnatei, de Ziua Muncii, sarbatorita prin odihna de mai toata lumea din Bucuresti. Noi ne-am avut insa si lansarea, si programata discutie despre starea si soarta noii dramaturgii romanesti (cu gentila prezenta a domnului Andrei Serban, venit la Bucuresti pentru casting-ul celor doua spectacole pe care le va face in 2006 in Romania), la care au participat critici de teatru, reprezentanti ai Uniter si ai unor teatre si... dramaturgi (intr-un cerc destul de intim, caci iubita noastra gazda, Libraria Carturesti, era, si ea, in vacanta de inventar).
- Cuvintul de ordine e „noroc“
Ei bine, care e, asadar, starea dramaturgiei romanesti? Nu prea buna, oricum: in general se scrie prost pentru teatru (dupa cum pe drept a remarcat criticul Alice Georgescu). Se monteaza putine texte, cele mai multe in teatre independente, informatia circula greu (daca ajunge sa circule), soarta scriiturii de teatru e decisa de relatiile cu regizorii si-n general sa fii dramaturg nu e tocmai o optiune de viata. Dar daca vrei sa scrii, daca esti convins ca asta e rolul tau in viata, nu-ti ramine decit sa perseverezi (spune Peca Stefan, cel mai perseverent dintre toti). Cuvintul de ordine e „noroc“: trebuie sa ai noroc ca textul tau sa placa unui regizor/director de teatru, trebuie sa ai noroc ca sa fii montat... in general, norocul pare mai important decit calitatea textelor. Pina acum, norocul multora s-a numit Voicu Radescu si Teatrul LUNI de la Green Ho
