In aceeasi zi in care un post de radio de-acasa ma informeaza ca „in preajma Sfintelor Sarbatori unii romani postesc, altii merg la biserica, dar cei mai multi pregatesc bucatele traditionale“, pe o strada din Londra cineva ma intreaba daca stiu originea numelui dat ciocolatei Green and Black’s, iar o amica localnica imi propune sa locuiesc pentru citeva saptamini in casa ei, anuntindu-ma cu entuziasm ca are gradina de zarzavat si consuma oua de la gainile proprii. in ziua urmatoare cotidianul The Guardian imi ofera un CD cu documentarul lui Morgan Spurlock Supersize Me (vezi Observator cultural, nr. 304), alaturi de Food, supliment despre practici si panici asociate consumului alimentar global. Cind green is the new black, cum se vede asta in documentar?
Sa spunem mai intii ca Supersize Me a devenit concept de program: cea mai recenta achizitie Channel 4 e seria 30 Days, semnata tot de Spurlock si gindita ca un program factual de tip lifestyle change (vezi Wife Swap, cu versiunea romaneasca aferenta).
30 Days e un serial in care Spurlock sau un alt subiect-personaj sint supusi unui program de imersie intr-un context diferit de cel cotidian. Ceea ce aduce in plus fata de factualul lifestyle make-over comun e ancorarea explicita intr-un model activist: Spurlock nu se multumeste cu obisnuita migratie temporara a nevestelor intre medii sociale diferite, el vrea sa schimbe perceptia majoritatii asupra unor probleme precum supravietuirea cu salariu minim pe economie, obsesia imaginii corporale, fundamentalismul religios. Rezultatul e anemic, iar 30 Days merge mai putin bine in Anglia decit in America. in plus, pe diverse blog-uri incep sa apara comentarii tendentioase referitoare la logodnica lui Spurlock, personaj in Supersize Me si in primul episod al seriei, care tocmai isi cimenteaza imaginea publica pe piata vegetarianismului, lansind The Great A
