Presedintele PES, Poul Nyrup Rasmussen, a venit la Bucuresti pentru a participa la lansarea Generatiei 2008, funambulesca initiativa iscalita de Mircea Geoana. A fost un moment de consacrare a lui Mircea Geoana ca sef al PSD. Cu acest prilej, referindu-se la plecarea lui Adrian Nastase din partid, inaltul oaspete a sustinut ca „este o poveste care tine de istoria partidului“ si ca „viitorul partidului este decis acum de noua conducere“. Inmormântarea politica a fostului presedinte al PSD ne da prilejul sa ne amintim ca destinul PSD de dupa Congres a fost marcat de conflictul dintre Mircea Geoana si Adrian Nastase. La vremea primelor semne, multi s-au lasat inselati de felul deosebit in care se manifesta conflictul dintre cei doi. Amândoi adversarii pareau a evita loviturile directe, ca doi boxeuri care dau pumni in aerul din jurul fetei celuilalt. Nu doare. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa-ti feresti capul. Nu era nevoie de semne pentru a banui conflictul dintre cei doi. O simpla ipoteza de psihologie a relatiilor umane ne-ar fi spus ca el exista. Mai mult, ca era inevitabil. Congresul PSD a rasturnat nu atât pe Ion Iliescu, cât mai ales pe Adrian Nastase. Calculele fostului premier erau simple. Chiar in ipostaza de presedinte executiv, va ramâne liderul PSD. Oricât de vioi ar fi Ion Iliescu, relatia dintre cei doi era statornicita ca fiind de la magistru la discipol, ca de la tata la fiu. Un tata cicalitor, urâcios in nevoia lui de a comanda, nitel ridicol in credinta lui naiva ca, pe masura ce imbatrâneste, e tot mai tânar. Dar, ma rog, nu e deloc anormal ca toti cei din jur sa-l vada pe taica-tau bombanindu-te. Congresul l-a ales presedinte pe Mircea Geoana si presedinte executiv pe Adrian Nastase. Pâna la congres, Mircea Geoana a fost subordonatul lui Adrian Nastase. Pe linie de partid. Pe linie de guvern. Prin votul Congresului, Adrian Nastase devenea subor