Perfect ecumenici când e vorba de zile libere şi gratuităţi, adorând pleaşca şi divinizând ploconul, românul se dovedeşte un profesionist al chermezei şi-un virtuoz al dării de râpă. N-am scos aceste consideraţii nici din studiul (sociologic? psihologic? rasial?) care ne plasează între popoarele toante ale Europei şi nici din consideraţiile diverşilor călători străini ce ne vizitează. Descriu doar ce văd, zi de zi, la televiziuni. De mai mulţi ani, în preajma lui 1 mai, atenţia întregii naţii e atrasă de cohortele de indivizi (mai ales din Bucureşti, dar nu numai) ce migrează în viteza bolizilor spre litoral. ţintele predilecte au fost, până de curând, Mamaia şi Costineştiul. De vreo doi ani, gloatele se îndreaptă spre Vama Veche, probabil şi sub influenţa războiului mediatic dus cu ocazia binecunoscutelor concerte "Stufstock".
N-am porniri de puritan şi nici vreun Malvolio bolnav de ficat nu sunt, încât să-mi crească fierea când îi văd pe alţii distrându-se. Din contră, prietenii îmi reproşează c-aş fi un adept al exceselor, şi că, politic vorbind, cel mai bine mi s-ar potrivi anarhia. Se prea poate. Dar toate astea nu mă împiedică să mă revolt văzând halul fără de hal în care ajung mii de indivizi pentru care a bea în neştire, a vărsa pe plajă şi a se comporta ca oamenii peşterii a devenit preocuparea de căpătâi.
Nu merg atât de departe încât să spun că noi, românii, suntem cei mai mari beţivi din lume, că numai aici lenea combinată cu alcool dă o formulă existenţială atât de originală. De băut se bea pretutindeni în lume - şi încă în cantităi industriale. (Nu cunosc situaţia din Orient, dar încrâncenarea liderilor politico-religioşi împotriva alcoolului îmi semnalează că nici acolo tentaţiile n-ar lipsi cu totul). Îmi amintesc de nişte scene văzute pe MTV, transmise de la Ibizza, care m-au lecuit de dorinţa de-a merge vreodată în superba
