Spitalele au devenit al doilea camin pentru multi dintre cei ale caror case s-au prabusit in apele Dunarii. Apele i-au alungat pe sinistrati din casele lor. O parte dintre ei au ajuns la Spitalul de Urgenta Craiova, cum este cazul Efticai Florea. Femeia are 72 de ani, este din Bistret si a ajuns la unitatea medicala pe 1 mai. Asezata pe patul de spital, unde de câteva zile isi mai alina suferintele, femeia povesteste clipele de groaza prin care a fost nevoita sa treaca impreuna cu familia sa. „La noi sunt un deal si o vale, iar la marginea satului, cum cobori, apa are trei metri adâncime. Pe mine m-au luat jandarmii si m-au trimis la spital, la Segarcea, de boala; mi-a fost rau când am vazut ce urgie ne paste, ma doare inima de la atâta apa“, a spus Eftica Florea. Gândul ii este tot acasa Cu toate ca in spital femeia a gasit un loc unde se poate odihni, gândul ei a ramas tot la ceea ce a lasat in urma. „Când am plecat, nu-mi intrase apa in casa, dar nu mai stiu nimic de atunci; poate ca pâna acum a si cazut. Barbatul si baiatul mi-au ramas acasa si nu mai stiu nimic de ei. Au ramas sa mai adune de prin curte ce s-o mai putea aduna si sa care cu soldatii, ca Bistretul, cât e de mare, acum e plin de soldati. Da' m-oi duce si eu acasa, sa vad ce a mai ramas“, a povestit cu tristete batrâna. Eftica Florea spune ca, desi are o vârsta destul de inaintata, pâna acum nu i-a fost dat sa vada atâtea, câte a trait in ultimele zile. „Nu am vazut asa ceva in viata mea. Mai bine muream si nu mai vedeam. Sa ajunga tot satul sub apa, si nu numai al nostru“, a mai spus batrâna. Efort si durere Pe lânga problemele cardiace, Eftica Florea se plânge si de alte dureri. „Ma doare spatele, de nu stiu ce sa mai fac, sunt mai rau cu coloana decât cu inima. Eu nu am vrut sa plec din casa mea, dar pâna la urma mi s-a facut frica de apa si am plecat. Am apucat sa adun din lucruri, am saltat de