Tom Degeţel tocmai prinde viaţă. Capul, pe care poţi să îl cuprinzi într-o palmă, primeşte un orificiu pentru a fi introdus un ciot de lemn, pe post de gât, iar pe altă masă stau aruncate Tom Degeţel tocmai prinde viaţă. Capul, pe care poţi să îl cuprinzi într-o palmă, primeşte un orificiu pentru a fi introdus un ciot de lemn, pe post de gât, iar pe altă masă stau aruncate picioruşele. Cei doi meşteri nu sunt prea vorbăreţi. Muncesc continuu, până pică de oboseală. Sunt în întârziere cu lucrul pentru următoarea piesă. "Cenuşăreasa" e principala responsabilă pentru graba cu care se munceşte la Tom. Schiţe de 1,5 m, foarfeci, cuţite, sârme, clei, aracet, bucăţi de lemn de tei, cuburi de spumă poliuretanică sau bureţi coloraţi trec prin mâna "demiurgilor" zi de zi. Focul pasiunii a rămas aprins, dar parcă nu mai arde ca la început. Pe chipurile lor se citeşte deziluzia; sunt frânţi şi ştiu că la sfârşitul lunii se aleg cu prea puţini bani. Doar Tina Turner, dintr-un calendar din 1987, mai are puterea să râdă.
Păpuşarii pleacă din cauza salariilor de 3.000.000 de lei
"Din 2000 încoace, nu se mai lucrează cu marionete. şi păpuşile sunt în pericol. Trebuie să vii cu ceva nou care să-i atragă pe copii; imagini frumoase, costume viu coloroate", ne explică scenografa Daniela Drăgulescu. În urmă cu 7-8 ani, regizorul Cristian Pepino folosea pentru prima oară culorile fluorescente. "În acest moment, ne ocupăm mai mult de animaţia computerizată. Ne gândim la realizarea unor personaje cu ajutorul calculatorului, tridimensionale, apoi proiectarea lor în spectacole. Aceasta nu înseamnă că toate păpuşile vor fi înlocuite, ci doar anumite personaje şi decoruri", mărturiseşte regizorul. Cea mai acută problemă a Teatrului ţăndărică şi, în general, a teatrelor de păpuşi este salarizarea. Actorii vin şi pleacă, lipsa regizorilor specializaţi fiind din ce în ce mai s
