Comunistii au strangulat fluviul Dunarea si au distrus vegetatia din lunca. Asa-zisele productii- record de porumb le platim dupa decenii.
Pierderea unor specii pretioase de pesti si pasari, disparitia padurilor de stejar, ulm si frasin si certitudinea unor viituri devastatoare. Asta ne-au rezervat comunistii la inceputul anilor ‘60, cand au decretat indiguirea celor 1.200 km din Lunca Dunarii.
„Cum fierbe apa in galeata, asa clocotea craparia primavara, in lunca”, povesteste astazi un fost pescar din comuna Malu, judetul Giurgiu, care s-a reprofilat in oierit, dupa desecarile din zona.
Indiguire contra cronometru
Indiguirea Dunarii pe teritoriul Romaniei a inceput in 1911. Atunci, inginerul Anghel Saligny a construit prima bariera pe fluviu la Oltenita-Surlari-Dorobantu, in judetul Calarasi. Continuarea lucrarilor a fost facuta insa de regimul comunist intr-un ritm alert.
Pana in anii ‘60 s-au indiguit 150.000 ha din Lunca Dunarii. Alte 300.000 ha au fost apoi baricadate in regim de urgenta, din 1963 pana in 1967.
Nicolae Moraru (80 de ani), sef de proiect la indiguirea de atunci, a vazut cum aratau malurile fluviului neindiguite: „Cresteau niste salcii noduroase, erau mlastini, balti cu trestie si papura si bazaiau roiuri de tantari. Apoi, de la an la an, s-a inmultit populatia din sate, care a fost adusa sa lucreze la noile ferme de porci si vaci”.
Prima razbunare, in ‘70
La doar trei ani de la incheierea celor mai mari lucrari de indiguire, in iunie 1970, s-a inregistrat deja o prima viitura pe Dunare, fara sa depaseasca insa debitul istoric de 15.092 mc/s, din 1895. Recordul a fost doborat anul acesta, cand debitul Dunarii la intrarea in tara a fost de 15.900 mc/s.
Studiile geografice din Lunca Dunarii arata ca acolo se intindeau paduri de frasin, ulm si steja
