- Editorial - nr. 87 / 5 Mai, 2006 Dupa unii se misca prea incet, iar dupa altii, nu merge rau. Daca luam in calcul investitiile productive, creatoare de noi locuri de munca, ritmul de crestere al productivitatii muncii, al eficientei economice si al nivelului de trai, le dam dreptate celor care sustin ca economia se misca prea incet in anul premergator aderarii la Uniunea Europeana. Daca tinem cont de tinta de pe peste 5%, propusa pentru cresterea economica, de cresterile din domeniul imobiliar (constructia de case, vile), cumpararea de autoturisme si bunuri de folosinta indelungata, care sunt semnul cel mai clar al dezvoltarii clasei de mijloc, trebuie sa fim de acord cu cei care sustin ca economia nu se misca rau. Deci parerile sunt impartite, ele sunt formulate in functie de nivelul de trai al fiecaruia, de veniturile pe care le are, de casa in care locuieste, de dotarea ei si serviciile pe care si le permite sa le plateasca, de ce si cum mananca, cum se imbraca, unde isi petrece concediul etc. Conform statisticilor, in primul trimestru din 2006, veniturile bugetare sunt peste asteptarile prognozate de Guvern (ca efect pozitiv al cotei unice de impozitare, sustin guvernantii). Paradoxul acestei aprecieri este ca acelasi Guvern nu poate sustine financiar cheltuielile pentru sanatate, invatamant, pensii, sa nu mai vorbim de efectele inundatiilor care continua. Ca urmare, creste mereu deficitul care afecteaza tinta de inflatie, cu toate ca leul este apreciat (intarit) mereu in raport cu euro si cu dolarul. Banca centrala a optat pentru intarirea leului, ca arma de lupta impotriva inflatiei, asumandu-si astfel riscul cresterii, in continuare, a deficitului de cont curent. Impotriva deficitului extern BNR lupta prin reducerea consumului populatiei, restrictionand acordarea creditelor in acest scop, actiune care nu prea e sustinuta de bancile comerciale. De asemen