după naştere, eleva-mămică a fost confuză, nu ştia ce decizie să ia în legătură cu copilul, cu şcoala, cu viitorul ei. O infirmieră i-a sugerat că este mai bine pentru ea să nu-şi mai după naştere, eleva-mămică a fost confuză, nu ştia ce decizie să ia în legătură cu copilul, cu şcoala, cu viitorul ei. O infirmieră i-a sugerat că este mai bine pentru ea să nu-şi mai vadă copilul şi să-l lase acolo, pentru a-şi lua viaţa de la capăt. A decis să părăsească maternitatea fără bebeluş, dar a făcut cerere scrisă pentru ocrotirea copilului într-un centru de plasament. Aceasta este povestea unei fete de la ţară, prezentată în ultimul raport UNICEF privind situaţia abandonului copiilor în România. Pruncul copilei nu e singurul lăsat de izbelişte într-un pătuţ de spital. În ţara noastră, rata abandonului copiilor în maternităţi e de aproape 2 la sută, la fel ca acum 20 de ani. Această cifră exprimă sărăcia, lipsa de informare şi de consiliere a mamelor, pe de o parte, dar şi bulibăşeala din instituţiile sanitare şi de protecţie a minorilor, pe de altă parte.

Pentru legislaţia privind drepturile copiilor, aşa cum e tipărită ea în Monitorul Oficial, România poate fi model pentru multe ţări din UE. Pentru modul cum aplică această legislaţie de un an şi cinci luni, România candidează cu şanse depline la trofeul "Aşa Nu". Fiecare maternitate este obligată, prin lege, să angajeze asistenţi sociali, pentru a fi alături de mamele predispuse să-şi abandoneze copiii. De când a intrat în vigoare legea, în loc să crească numărul de asistenţi sociali din maternităţi, acesta a scăzut, ceea ce numai într-o ţară anormală poate fi posibil. Nu e de mirare că femeile de serviciu lasă teul şi mătura pentru a oferi consultanţă psihologică mamelor disperate. O altă hibă din ograda sistemului condus de Nicolăescu o reprezintă faptul că, în majoritatea maternităţilor, nu există saloane în care m