Noaptea, cuvintele, mici, ori memorabile, sunetele, miresmele, chipurile şi întâmplările lumii se reîntorc grăbite spre masa de scris, irezistibil atrase ca de un magnet. Sau poate doar un cuib... Unul conţinând în miniatură un continent întreg de idei, sentimente, destine, conflicte, întrebări. Viaţa. Nu se poate închipui pe tărâmul mesei de scris altă pasiune decât înfruntarea gâfâită, lupta lui Iacob cu îngerul mut, amândoi încleştaţi într-o strânsoare supremă, primul somându-l pe cel de-al doilea să-şi spună numele...
A te aşeza la masa de scris, este mai întâi un duel cu Necunoscutul. De aceea, actul are un ceremonial; când nu este plin de ticuri, de bizarerii, al căror rol e să învăluie teama.
*
Machiavelli se îmbrăca în cel mai de preţ costum al său, cel de ambasador, şi scria în picioare între sfeşnicile aprinse.
*
Mitropoliţii şi cronicarii noştri luminaţi oficiau tot drepţi, în strane, între lumânări, iar bărbile lor, dimineaţa, erau ţepene de picăturile cerii pe firele sure.
*
Faulkner a scris Pe când trăgeam să mor, pe o mască de sudură, în vacarmul unei uzine - zgomotul şi furia...
*
Hemingway scria tot în picioare, la un pupitru înalt, în poziţia unui vânător de lei, aruncând foile peste umăr, şi care cădeau pe podea cu traiectoria frunzelor scuturate, toamna.
*
Călinescu iubea exiguitatea, biroul fin, franţuzesc, dilatând spaţiul cu presiunea demiurgică a fanteziei.
Pe fereastră, în curtea strâmtă şi ea, el vedea un cocoş mic, alb, de o rasă pitică...
Sunt sigur că acest cocoş liliputan, anume ales astfel, pentru amplificarea prin geniu, lui i se părea Cocoşul imaginat de Creangă, şi care, înghiţând aurul, venea zilnic la geam, cerând socoteală... Noaptea, cuvintele, mici,
