Cea mai mare manifestatie-maraton anticomunista a inceput la data de 22 aprilie 1990 si a incetat in acelasi an, in ziua de 13 iunie, ca urmare a interventiei violente a autoritatilor. Represiunea a continuat pana la data de 15 iunie '90, folositi fiind si minerii din Valea Jiului care au raspuns apelului presedintelui Ion Iliescu de a "curata Capitala de huligani". Apelativul "golani" folosit de ex-presedintele Iliescu la adresa protestatarilor din centrul Capitalei a facut ca demonstratia-maraton sa mai fie supranumita si "Golaniada". Timp de 52 de zile, manifestantii din Piata Universitatii au protestat pasnic, in zona proclamata "Libera de neocomunism" si "Centrul libertatii si democratiei Romaniei. O mana de oameni au blocat pe 22 aprilie 1990 Piata Universitatii, declansand un fenomen considerat ca fiind cea mai ampla si spectaculoasa miscare sociala din perioada de tranzitie postdecembrista a Romaniei. Mii de oameni demonstrau zilnic convinsi de faptul ca cei care preluasera puterea mimau democratia, iar dupa Revolutie nu se facuse decat o rotatie a cadrelor comuniste si securiste. Iliescu se inconjurase cu reprezentanti ai fostei nomenclaturi si, in afara catorva masuri populiste luate de ochii lumii, nu se facea nimic. In schimb, incepuse prigoana opozantilor lui Iliescu, se faceau arestari ilegale, erau expulzati cetateni romani care participau la demonstratiile anti-FSN, Regele Mihai fusese impiedicat sa intre in tara si posturile nationale de televiziune si radio erau folosite exclusiv in interesul puterii neocomuniste al carei exponent era Ion Iliescu. Semnaturi pentru Proclamatia de la Timisoara 22 aprilie 1990. In Bucuresti, au avut loc doua mitinguri electorale ale opozitiei: PNTCD (in Piata Aviatorilor) si "Gruparea Democratica de Centru" (in zona Piata Unirii). Elena Andronache, membra a Grupului Independent pentru Democratie, isi aminteste: