Printre numeroasele şi nu o dată cutremurătoarele memorii din închisoare publicate la noi după 1989, sunt foarte puţine care aparţin femeilor. în afară de Evadare tăcută a Lenei Constante şi La început a fost sfârşitul de Adriana Georgescu, dar scrisă şi apărută în 1951 la Paris, nu-mi vine acum în minte o alta de aceeaşi valoare şi notorietate. Atunci când n-au avut puterea să-şi evoce sumbrele amintiri, unele foste deţinute politice au dat interviuri (să ne amintim cazul Elisabetei Rizea), aşa cum a făcut-o Ioana Berindei, soţia istoricului şi academicianului Dan Berindei şi fiica fruntaşului ţărănist Ioan Hudiţă, unul dintre apropiaţii lui Iuliu Maniu.

Lavinia Betea, psiholog şi politolog distins, care a elaborat o seamă de articole şi studii despre istoria comunismului şi volume de real interes, ca, de exemplu, Maurer şi lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea României (1995), Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu (1997), Convorbiri neterminate. Corneliu Mănescu în dialog cu Lavinia Betea (2001), a publicat recent la Editura Compania un altul cu acelaşi profil, dar cu totul alt conţinut, intitulat Am făcut Jilava în pantofi de vară. Convorbiri cu Ioana Berindei. întrebările pe care i le pune interlocutoarei izbutesc să reconstituie nu numai un "proces" politic şi să aducă încă o dată în prim plan spaţiul carceral, dar să traseze şi liniile unei biografii accidentate a unei familii de cea mai nobilă stirpe ţărănească, pe de o parte, şi aristocratică, pe de alta, familie din rândul căreia în doar trei ani au fost arestaţi şi aruncaţi în închisoare 22 de membri!

Tatăl Ioanei Berindei, Ioan Hudiţă, era un strălucit reprezentant al meritocraţiei, fiu de ţărani înstăriţi, care-şi va lua doctoratul în Istorie la Sorbona. Avea 16 fraţi şi surori; cu toţii au făcut studii superioare. La Paris, devine prieten cu istoricul Andre