În fiecare zi se întâmplă câte o poveste uimitoare în care sunt implicaţi concetăţeni de ai noştri. Dar ceea ce ne-a povestit B. Roza de 38 de ani din satul Troiţa, comuna Găleşti pare desprins dintr-o poveste ştiinţifico-fantastică.

În 30 martie împreună cu concubinul ei M. Tiberiu duceau cu maşina personală nişte cunoscuţi către casa celor din urmă. Ajunşi în comuna Crăciuneşti, maşina li s-a defectat chiar în dreptul unei gropi. Până să remedieze defecţiunea, o altă maşină s-a oprit în spatele lor şi la un semnal cu farurile, din curţile de la marginea drumului au apărut mai mulţi romi care le-au înconjurat maşina. "Ne-au întrebat ce căutăm acolo şi pentru că nu le-am răspuns, ne-au scos cu forţa din maşină şi ne-au bătut. Pe mine m-au tras de păr şi m-au bătut cu coada de la un topor spunând că mă vor omorî pentru că am furat nu ştiu ce fel de lucruri. Cei doi băieţi cu care eram în maşină au fugit şi am rămas doar eu cu concubinul meu. Mi-au rupt lănţişorul pe care îl aveam amintire de la soţul meu decedat, ne-au tăiat clanţele de la maşină şi ne-au umilit în fel şi chip. Unul din cei patru ţigani care ne-au bătut mi-a pus pistolul la tâmplă şi mă ameninţa că mă va împuşca.

Şef de post?

După mai multe ore în care ajunsesem să credem că vom fi omorâţi, unul dintre ei a spus că e timpul să cheme şeful de post. Acesta chiar a venit şi pe la două dimineaţa am fost duşi la postul de poliţie unde în faţa şefului de post Feldriman am fost din nou ameninţaţi cu pistolul de acelaşi ţigan. În loc să facă ordine şi să ţină cu noi, şeful de post ne-a pus să dăm o declaraţie cu tot ce am făcut în ziua respectivă. Nu ştiu din ce cauză. Pe la ora cinci dimineaţa când a spus că vom merge toţi la Poliţia din Târgu Mureş ţiganii au dispărut pe la casele lor", ne-a spus B. Roza.

Certificări şi lipsă de voinţă

Ajunsă acasă a obţinut un certificat med