Apele Dunarii au transformat localitatile din sudul judetului Dolj in tabere de sinistrati. In timp ce casele si munca lor de-o viata zac sub ape, oamenii din tabara Rast, Macesu de Jos, Plosca sau Cârna tanjesc dupa viata lor simpla dinainte de inundatii. Macesu de Jos a fost o localitate bogata, cu oameni gospodari, mândri de comuna lor. Dunarea insa le-a luat tot, si bogatia, si mândria, iar acum nu le-au mai ramas decât amintirile. Fiecare satean refugiat pe dealul din zona La Pietris isi aminteste cu lacrimi in ochi de gospodaria lui si de viata pe care o avea inainte ca apa sa ii rapeasca munca de-o viata. „Aveam situatie buna si eram printre fruntasii comunei. Am muncit de la 16 ani ca sofer si pe timpul lui Ceausescu o duceam bine si imi permiteam chiar sa merg in concedii la munte si la mare. Dar eu mi le-am petrecut pe toate muncind sa fac avere, iar acum toata averea mea se intinde pe o suta de metri“, a spus Ion Badi, din comuna. Acum, in gospodaria lui nu mai are decât apa, iar casa lui sta sa cada. „Cu trei masini de armata am carat lucrurile din casa si am lasat acolo ce era mai vechi. Acum stau intr-un vagon pe care mi l-a imprumutat un var. Vaca, oile, cele peste 80 de pasari si patru porci le-am adus aici si cu ele imi omor timpul. In loc sa ma duc la prasit, ca e timpul, stau si car tot ce am pe câmp, ca a venit apa mare de un metru peste munca mea si peste pamântul meu din care nu pot sa mai scot un gram de cultura“, se tânguia barbatul. Ioana, nevasta lui Badi, era ocupata. O closca tocmai scosese pui si vaca trebuia sa fete. „Inainte ma trezeam la cinci sa potolesc pasarile si animalele, sa ud si sa plivesc in gradina, dar acum ma trezesc si plâng pentru ca stau pe câmp si gradina care era ca si copilul meu nu mai e. Bine ca am salvat pasarile si animalele ca sa mai am si eu o ocupatie“, a spus femeia. Singura speranta pe care familia Badi o mai