O noutate de ultima ora dinspre cei de care depinde repunerea pe sine a turismului de pe Litoral este ca tocmai s-a mai organizat o licitatie pentru concesionarea plajelor. Care ar fi trebuit pana acum sa fie toate reamenajate, cu nisipul improspatat si dotate asa cum se cuvine unei industrii care ar trebui nu numai sa-i primeasca, ospitaliera, pe turisti, dar si sa iasa din blegeala si sa contribuie substantial la PIB-ul tarii.
Si acest sezon turistic pleaca intr-o dunga. Majoritatea hotelurilor si restaurantelor, nu mai vorbim despre “locante” si terase, au fost doar smacuite superficial, in rest avand acelasi mobilier harbuit si instalatii carpite ca si-n anii trecuti. Si acelasi personal prost calificat, lenes, nepoliticos si tafnos. Semnele sezonului estival nu sunt incurajatoare nici pentru turisti, nici pentru ofertantii de asemenea servicii. De minivacanta de 1 mai, nici zece mii de clienti nu s-au oprit pe litoralul romanesc. In schimb, cam tot atatia au trecut granita in Bulgaria, unde statiunile i-au primit bine pregatite, curate luna, bucuroase de oaspeti si cu preturi modice.
Spre deosebire de hotelierii romani, pentru care un tarif pe zi cat jumatate din salariul minim inseamna “preturi pentru toate buzunarele”. Patronii de azi, multi intrati in proprietatea hotelurilor prin licitatii suspecte, nu se deosebesc prea mult de responsabilii de dinainte de ‘89. Ambele categorii au drept moto jupuirea turistului si umplerea buzunarelor in patru luni, cat intr-un an intreg. Noroc ca posibilii beneficiari au invatat sa mai treaca si granita.