18 mai

Cutitul in inima

Ieri am putut sa-mi dau seama cat suntem legati de Franta, de cultura franceza, de toata ideologia franceza.

Dezastruoasele stiri venite de pe front ne-au intrat ca un cutit in inima. Fara rationament, instinctiv, prosteste, ni s-a parut ca nemtii n-au strapuns frontul francez, ci pe al nostru... Cine stie daca pentru noi o victorie germana, garantandu-se impotriva Rusiei, n-ar fi mai buna. Totusi resimtim infrangerile Frantei ca pe ale noastre. N-am dormit toata noaptea... Azi-dimineata ziarele imi aduc vestea ca a cazut si Bruxellesul in mainile nemtilor si ca Guvernul belgian s-a refugiat la Ostende. Reincepe tragedia din 1914, dar de data asta nemtii nu vor mai face greselile de atunci, care i-au dus la Marna... Din putinele stiri directe ce ne vin de pe campul de lupta ne putem da totusi seama cat de ingrozitor a devenit razboiul. Carele de asalt si pisalogeala aeroplanelor macina tot. Aproape nu mai exista raniti - spitalele inapoi sunt goale. Cine cade nu se mai ridica. Ranitii sunt striviti de care, ce trec peste cadavre in goana... E un infern! Doamne, Doamne, la ce a ajuns sa slujeasca inteligenta omeneasca! Sa fie sfarsitul lumii? Jimmy Mironescu dejuna linistit la Capsa. Nazuros cum este, a ciopartit un biftec si l-a dat inapoi. Un neamt, asezat la o masa alaturi, a observat pe nemteste: "Ce porcarie sa-si bata asa joc cineva de mancare, cand in alte tari moare lumea de foame!".

Jimmy, care se vede ca era cam baut, s-a sculat si a carpit neamtului doua palme. Lucru de mirare, neamtul n-a ripostat, dar Fabricius a scris lui mos Ghita Mironescu o scrisoare "de reclamatie". Mos Ghita a raspuns cu bunul sau simt, ca oricat ar vrea sa ridice pe fiu-sau, nu-l poate ridica pana la rolul de factor reprezentativ al Romaniei si ca nu intelege sa se amestece in aceasta scabroasa afacere de palme date dar nerestituite..