Unui batran, care nu voia, cu incapatanare, sa creada in maretia Domnului, un inger ii aparu intr-o noapte si ii spuse: "Ai acum sansa sa vezi! Vei putea fi martor la lucrarea Lui, dar pentru asta va trebui sa accepti o conditie IN MEMORIA LUI VLADUT In acea sambata trecusem, cred, prin toate starile. De la speranta la fericire si recunostinta coplesitoare, apoi la agonia disperarii si necredinta. L-am cautat, l-am gasit, l-am vazut... murise.
Se innoptase, stateam pe marginea patului intr-o chilie rece si priveam in gol refuzand sa cred in acea realitate... refuzand sa mai cred in ceva... A venit atunci o maicuta care a incercat sa ma aline spunandu-mi o poveste cu talc. Am auzit-o, desi respingeam orice cuvant sau gest de alinare. Sa-mi fie cu iertare daca nu va fi spusa intocmai, insa talcul e inca la locul lui!
Unui batran, care nu voia, cu incapatanare, sa creada in maretia Domnului, un inger ii aparu intr-o noapte si ii spuse: "Ai acum sansa sa vezi! Vei putea fi martor la lucrarea Lui, dar pentru asta va trebui sa accepti o conditie: sa mergi cu mine, insa orice-ai vedea sa taci". Batranul accepta targul si, astfel, pleca cu ingerul la drum. Spre seara au poposit la o casa modesta in care gazdele i-au primit cu omenie. Aveau doi copii, iar unul era inca in scutece. Noaptea, ingerul a omorat pruncul si dis-de dimineata au plecat pe ascuns la drum. Batranul era ingrozit de cele ce vazuse, insa, conform intelegerii, n-a scos o vorba.
A doua seara au ramas la o familie un pic mai instarita. Batranul a vazut acolo, pe policioara, pus la mare cinste, un vas frumos de aur cu incrustatii. Se vedea bine ca si gazdele tare se mandreau cu o asemenea podoaba, dar aveau si un mare of - nu aveau un altfel de odor in casa. Nici un scancet de copil nu se auzise vreodata in acele odai. Au plecat inainte de a se trezi soarele, pe cand gazdele inca dormea
