De la inventarea sa si pâna acum, cinematografia a fost cel mai mare creator de fantezii sexuale: vampiri, femei fatale, fete rele... Conceptul de femeie ca tentatie irezistibila s-a schimbat din secolul al XX-lea si pâna in zilele noastre datorita contextelor sociale. De la femeia alba si voluptuoasa de la inceputul secolului, trecând la blonda razboinica si pâna la femeia independenta de acum, cinematografia a fabricat diverse prototipuri feminine de seductie. La inceputul secolulului al XX-lea, când abia fusese inventata cinematografia, Theda Bara a fost incarnarea prin antonomaza a biblicei Eva, care a adus raul pe lume. Cu parul negru, voluptoasa, cu pielea alba si cu ochi negri, ea aparea mereu inconjurata de pene, matasuri si catifea pentru a-l fermeca pe muritorul de rând, dezarmat. Una dintre cele mai importante interpretari este cea din 1917, in „Cleopatra“. De atunci, mai multe actrite au dezvoltat un mit, cel al pierzaniei barbatilor, cu frumusetea lor, inteligenta, miscarile, cuvintele si senzualitatea lor. Cu trecerea timpului, prototipul femeii se schimba si o data cu el femeia mistificata. Dupa Theda Bara, in anii '20 este in voga fata moderna si independenta. Louise Brooks, tunsa scurt, baieteste, cu fusta scurta, era femeia prin excelenta. Fata muncitoare, independenta si „sic“ era prototipul modernitatii. In anii '30 apare femeia-vampir. La Hollywood incepe sa se remarce figura provocatoare a lui Marlene Dietrich. Imbracata in barbat si insinuând un lesbianism pe atunci interzis, fotografiata intr-un mod sofisticat de catre Josef van Sternberg, alterna intre frac si paiete si personifica pâna si cele mai inavuabile fantezii masculine. Tot in aceasta perioada a fost descoperita Greta Garbo, a carei copilarie in Elvetia a fost dura si care a ajuns in lumea filmului din intâmplare. A lucrat in tara sa natala cu regizorul Mauritz Stiller, marele geniu