In urma cu peste 100 de ani, un cioban din Ardeal a batut pe jos drumul Romei, ca sa vada cine e "mama si tata" romanilor
4 martie 2006. Dimineata rece de primavara. Sunt in Cartisoara, la poalele Muntilor Fagaras, de pe care zapada se spulbera in ocoluri largi. Caut povesti si oameni care isi amintesc de Badea Cartan, celebrul cioban care a mers pe jos pana la Roma, ca sa-si vada stramosii de pe columna traiana, cu ochii lui. Ce mai stiu urmasii, la aproape o suta de ani de la moartea lui despre el? Cine a fost, de fapt, eroul din Cartisoara? Un visator, un aventurier, un patriot?
"Ai tu mama? Ai tu tata?
Du-te la Roma sa vezi"
Cartisoara e o comuna mare, cu ulite care se intretaie si se deschid in piete largi. Asezarea e taiata in doua de apa Balei, care coboara vijelioasa direct din munti: satul Oprea si satul Streza, dupa numele ciobanilor care, cum spune legenda, s-au asezat acolo, in urma cu sute de ani. Gheorghe Cartan, adica Badea Cartan, s-a nascut in Oprea Cartisoarei, la 24 ianuarie 1849, intr-o familie cu sapte copii. Intr-un interviu pe care l-a dat cu cativa ani inainte de moarte, revistei "Poporul roman", isi povestea viata zbuciumata: "Mama traieste, tata e mort de trei ani, insurat n-am fost. 17 ani am fost cioban, am pazit pe Baragan cate 3-4 sate de oi. In 77 ma uitam cum se bat romanii pe malurile Dunarii. Acolo, pe campurile Baraganului, am citit "Istoria romanilor" si alte carti. In 78, am venit acasa, am tras sort si am jurat. Am catanit in Bosnia. In 81, m-am liberat. Era tocmai conferinta la Sibiu, ca se luase iara pricina intre romani si unguri. Pana in 93 am stat pe-aci, pe la noi, apoi iar m-am dus in tara. Vine 94, si cu el, Memorandul. Eu urmaream din doasca in doasca daravelile si eram necajit ca, ziceau ei intruna, suntem neam rau de oameni noi, romanii. Ceteam eu, nu-i vorba, multe bune si frumoa
