"Nu vreau pomana, ci un loc de . munca pentru a-mi ajuta copiii studenti". Stimata doamna Sanziana Pop, . Va adresez aceste randuri ca pe o ultima incercare de a face ceva folositor, ceva bun pentru cei dragi mie. Am sa va spun de la bun inceput ca nu doresc sa cersesc mila nimanui, nici compasiunea...
"Nu vreau pomana, ci un loc de
munca pentru a-mi ajuta copiii studenti"
Stimata doamna Sanziana Pop,
Va adresez aceste randuri ca pe o ultima incercare de a face ceva folositor, ceva bun pentru cei dragi mie. Am sa va spun de la bun inceput ca nu doresc sa cersesc mila nimanui, nici compasiunea fata de situatia mea sau a celor apropiati mie. Am aproape 45 de ani, varsta la care nimeni nu mai are nevoie de tine, daca esti un simplu muritor de rand. La angajare se prefera acum tinerii (e corect asa), sau femeile cu anumite calitati, sau indiferent ce ai fi, daca ai o sustinere politica serioasa sau un cont valoros pentru a stimula atentia cuiva. Eu nu am nimic din toate acestea. Sunt de profesie economist - nu contabil -, sunt un om simplu cu o viata trista, anosta. O copilarie nefericita, marcata de un accident al tatalui meu, care l-a transformat intr-o "leguma" mi-a marcat toata viata. M-am inchis in mine si nu am stiut decat sa invat pentru a fi premiant si mandria familiei. Pentru mine, o nota de 9 era greu de acceptat, iar 8, o rusine. Am suferit enorm, si tot ce visam si imi doream era sa am familia mea, casa mea si liniste multa. Dar mai presus de toate, am tanjit mereu dupa dragoste, dupa intelegere. Nu suport certurile, scandalurile sau tonul ridicat intr-o discutie. Amprenta copilariei este mai accentuata decat am crezut vreodata. Nu am fost un "carierist", am preferat linistea familiei, caldura caminului meu. Am avut o familie si am 2 copii, un baiat si o fata, care sunt singura mea avere. Am avut si o sotie, dar ahtiata dupa
