Gigi Becali e numele unui zero in spume. Plus citeva manevre de sistem: 6%. Micul capital al lui Becali nu vine din Pipera, ci din obisnuinta de a se strimba in public.
Becali face mascari cu o cruce de mare calibru la git si o punga de bani pe fata. In aceasta pozitie, Becali era de mult disponibil, obscen si marginal. Deodata, el a devenit util. Peste putin timp va deveni si parlamentar. Misterul acestei transformari e explicabil si rusinos.
Becali a fost selectionat de masina de fabricat pericole si monstri care lucreaza, pe comenzi precise, din 1990 incoace. Ea l-a creat, mai intii, pe Vadim Tudor. Pe atunci, grupul Iliescu-Roman avea nevoie de un incendiu permanent. Pirjolul a ars cu reglaj fin. Flacarile au tinut ocupata o masa enorma de comentatori, observatori si organizatii.
Efectul Vadim a atins apogeul la alegerile din 2000, cind l-a transformat pe Iliescu in alternativa la barbarie si i-a pus la dispozitie - incredibil! - votul anticomunist. Manevra a dat beneficiarului sentimentul eternitatii. PSD s-a lansat intr-un program nebunesc de confiscare a resurselor si mijloacelor nationale.
Facatura din 2000 s-a prabusit, in cele din urma, sub greutatea propriei rapacitati. Cazul Nastase a fixat partidul intr-o criza totala. In acest punct a rasarit figura lui Becali. Fabrica de pericole s-a pus, iar, in miscare, de data asta pentru a salva, nu pentru a propulsa. Ascensiunea lui Becali coincide cu declinul PSD si, de aici incolo, nu mai e de explicat decit metoda de lucru.
Mai intii, un sondaj CURS a pregatit terenul, in februarie, plasindu-l pe Becali la un entuziast 4%. Apoi, un alt sondaj (IMAS) a fructificat, aparent logic, premisa si l-a impins pe Becali, la 6%, dincolo de pragul parlamentar. Senzatia de autenticitate a fost intarita de baia de televiziuni care a varsat mascarile lui Becali in fi
